joi, mai 04, 2017

HRISTOS ESTE ÎN NOI

Cărarea spre nădejde este una a suferinței, a tristeții și a durerii. Nu contează cât de pios, iubitor sau de bun ești, dacă Hristos este în tine, tu vei deveni părtaș la suferințele Lui.
„dimpotrivă, bucuraţi-vă întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui” (1 Petru 4:13, italicele mele). Petru ne spune clar,        „Bucurați-vă în suferințele voastre.” Și Pavel ne spune ceva asemănător: „ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu” (Romani 5:2).
Bucurați-vă în suferință? Aceasta este una din acele afirmații grele ale Scripturii, într-adevăr, una din cele mai grele. Totuși Pavel merge mai departe: „Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre” (Romani 5:3, sublinierea mea). Pavel nu vorbește aici despre un strigăt sau o exclamare pe care trebuie să le facem în ciuda încercării noastre. Mai degrabă, ceea ce el descrie este pur și simplu a fi în stare să îl vedem pe Isus în încercarea noastră. În ciuda temerilor noastre umane foarte reale, în ciuda unei situații care pare a fi fără speranță, noi încă putem spune: „Dumnezeu va face o cale.”
Unii creștini ar putea să afirme, „Calea speranței este pur și simplu aceasta: Nădejdea mea se sprijină pe „Hristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27). Foarte adevărat. Dar dacă Hristos este în noi, El ne va conduce pe calea pe care Pavel o descrie. Vezi, Duhul Sfânt vrea ca nădejdea noastră să fie mai mult decât o declarație teologică. Trebuie să fie o speranță, o încredere care e neclintită, având o temelie sigură. Pe scurt, speranța noastră trebuie să fie „Hristos în noi, care lucrează în noi.”