joi, mai 25, 2017

NUMAI ISUS OFERĂ VIAȚĂ

Dumnezeu vorbește cu toată seriozitatea când spune: „Plata păcatului este moartea” (Romani 6:23).
În Romani capitolul 8, de la un capăt la altul Pavel scoate în evidență realitățile distructive ale păcatului. El declară: „Dacă trăiți după îndemnurile cărnii, veți muri. A fi condus de pofte, a trăi numai pe baza simțurilor, duce la moarte. Trupul este mort din cauza păcatului.”
Pe scurt, moartea înseamnă să nu ai viață. Și numai Isus oferă viață, declarând: „Eu sunt învierea şi viaţa” (Ioan 11:25).
Pentru că necredincioșii nu au viața, orice lucru pe care ei îl urmăresc duce la moarte. Acesta este motivul pentru care mulți oameni se apucă de alcool și „droguri recreaționale”. A fi sub influența drogurilor nu mai este un timp de petrecere, ci, este mai degrabă o încercare de a amorți durerea cauzată de păcat, o durere cauzată de adevărata goliciune.
„având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie (Efeseni 4:18-19).
Ce starea oribilă descrie Pavel aici. El ne spune: „Asemenea oameni sunt atât de dedați lumii plăcerilor, încât au trecut în starea de amorțeală, și-au pierdut orice pic de simțire. Cu alte cuvinte, ei au devenit amorțiți la orice simțământ în legătură cu Dumnezeu sau viață. În mila Lui, Domnul își întinde mâna oricărui suflet amorțit.
Pavel contrastează această stare cu acei care fac parte din Trupul lui Hristos: „Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre (Efeseni 4:20-23).
Pavel își face cât mai clar mesajul său: „Puteți fi înviați. Puteți fi schimbați. Puteți veni la viață nouă.” Ce speranță! 

miercuri, mai 24, 2017

EL ESTE CREDINCIOS SĂ IZBĂVEASCĂ

Cu o anumită ocazie Pavel predica în Efes, un oraș care se închina zeiței Diana. Argintarii din Efes făcuseră averi bune vânzând replici la scară mică a zeiței. Dar când Pavel intră în scenă, el a predicat: „Dumnezeul vostru este fals. Există doar un singur Dumnezeu adevărat. Și Fiul Lui a trăit și a murit pentru ca cei care sunt morți în păcat să trăiască.”
Plini de furie, comercianții de argint și-au dat seama că sursa lor de venit era în pericol. Așadar ei au stârnit gloatele să îl prindă pe Pavel, hotărâți să îl omoare (vezi Faptele Apostolilor 19:24 -31).
Pavel era convins că urma să moară și chiar la un pas de moarte, el a mărturisit, „Nu voim să vă lăsăm în necunoștință despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsați peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață”(2 Corinteni 1:8, italicele mele). El a adăugat explicând în acest fel: „Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morții. (2 Corinteni 1:9, italicele mele).
Spuneți-mi, ați fost vreodată așa de jos precum Pavel, mult dincolo de puterea voastră? Ați fost vreodată dincolo de orice rămășiță de forță, așa de adânc jos încât nici nu mai trăgeați nădejde de viață? Când Pavel a spus: „Nu mai trăgeam nădejde de viață”, el spunea că se afla în fața unei condamnări la moarte: „Noi aveam condamnarea la moarte în noi înșine.”
Dar Dumnezeu a intervenit și l-a eliberat. După ce a experimentat un miracol, Pavel a scris bisericii din Efes: „Am fost înviat din morți. Domnul m-a scos din mormânt. Am privit iadul în față, dar Dumnezeu m-a înviat!”
Pavel a mărturisit, cu alte cuvinte, „Domnul m-a izbăvit de la o moarte grozavă — El continuă să mă izbăvească — și El va fi credincios să mă izbăvească în viitor.”

marți, mai 23, 2017

VIAȚA ÎNVIERII DE LA DUMNEZEU

În calitate de creștini, noi credem în învierea lui Isus Hristos. După răstignirea Domnului, Duhul Sfânt a intrat în mormânt unde Isus zăcea și L-a înviat. De aceea cântăm cu ocazia Paștelui că Hristos a înviat din mormânt, victorios peste dușmanii Săi, iar acum El domnește pentru vecie împreună cu sfinții.
De asemenea credem că prin puterea lui Hristos noi vom fi înviați. Aceasta va avea loc când Isus va reveni. Scriptura ne spune că fiecare dintre noi vom fi schimbați într-o clipire din ochi (vezi 1 Corinteni 15:52). Duhul Sfânt ne va învia pe noi din acest pământ cu trupuri nesupuse putrezirii și ne duce în Însăși prezența Domnului. Aceasta este puterea învierii pe care Pavel o descrie în epistolele sale — puterea unui Dumnezeu care înviază morții!
Vreau să vă arăt că Hristos încă învie morții și astăzi. Vorbesc acum despre viața învierii pe care Dumnezeu o oferă celor care sunt morți spiritual. Pavel descrie această putere dătătoare de viață în epistola către Efeseni:
„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus” (Efeseni 2:1-6).

luni, mai 22, 2017

ISUS VREA SĂ ÎNTRERUPĂ VECHILE TIPARE - Gary Wilkerson

Fiind legați de frică ne poate face să ne împotrivim pășirii în credință. Dar Isus are un remediu pentru frica noastră. La sărbătoarea Corturilor El a stat în picioare și a declarat: „Acest râu de apă vie nu se va opri. Dacă va crede cineva în Mine, această apă îl alimenta cu viață. Aceasta va curge din el precum un râu, demonstrând bunătatea Tatălui ceresc” ( vezi Ioan 7: 37-38).
Când inima noastră plină de teamă este împrospătată, unul din lucrurile care vor curge în noi este îndrăzneala: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filipeni 4:13). Mulțimi de creștini cunosc acest verset ca o promisiune prețioasă. Dar este mai mult decât atât — este realitate. De exemplu, nu trebuie să ne adunăm tot curajul pentru a mărturisi despre Isus pentru că El ne dăruiește curajul. De fapt, El face ca această îndrăzneală să se reverse în noi.
Această transformare se întâmplă în două moduri: (1) împrospătarea ce ține de circumstanțe și (2) împrospătarea din interior. Când Dumnezeu înviorează circumstanțele noastre, El ne schimbă vechile tipare. Să ne concentrăm pe două arii comune: finanțe și căsnicie. Dacă ai intrat în dificultăți financiare, El poate să te învioreze prin a-ți arăta tipare de cheltuire nesănătoase și aduce convingere în inima ta să le schimbi. El poate să te călăuzească să cauți consiliere financiară care te poate ajuta să înlocuiești acele tipare și să devii un administrator înțelept.
E posibil ca Domnul să vrea ca tu să întrerupi vechi modele de conduită în căsnicia ta, tipare ce te țin blocat în căi împietrite și lipsite de dragoste. Prea multe cupluri își spun unul altuia, „Totdeauna ești așa,” sau „Ai făcut asta cinci ani în urmă,” sau „Nu o să te schimbi niciodată”. Întrebarea importantă pentru orice cuplu este: „Cum pot eu crede ce este cel mai bine despre partenerul meu de viață și totuși să ne ocupăm în mod realistic de problemele noastre?” Începe cu butonul „Reînnoire” -refresh. Foarte puține probleme de relații sunt rezolvate peste noapte; cele mai multe necesită har îndelung în fiecare zi.
Nu uita, Isus este gata să ne reînnoiască cu har abundent de fiecare dată când avem nevoie. 

sâmbătă, mai 20, 2017

CONFRUNTÂNDU-L PE DUȘMAN FAȚĂ ÎN FAȚĂ​ - NIcky Cruz

Într-unul din psalmii regelui David cel mai mult citați și totuși greșit înțeles, el spune, „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie” (Psalmul 23:4). Nu cred că David cerea lui Dumnezeu să îndepărteze acest rău; el cerea să fie împins în față spre bătălie, să fie forțat să confrunte dușmanul față în față. El era gata să meargă la război împotriva Satanei, nu să se ascundă de el!
Când apostolul Pavel îi inspira pe frații săi în credință să nu uite de scopul lor în calitate de creștini și răsplata lor din cer, el le-a spus: „Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:18). Cu alte cuvinte, el spune: „Împingeți-vă unul pe altul în față în lupta noastră împotriva celui rău.”
Și când Isus a promis ucenicilor că Mângâietorul va veni după moartea Lui, acesta era un anunț despre război. Duhul Sfânt îi va inspira și le va da putere înspre linia de bătaie în războiul spiritual. Aceasta este una din dimensiunile Duhului lui Dumnezeu care este foarte reală și totuși prea puțin înțeleasă și îmbrățișată. Dacă vrei să simți furia lui Satan, doar trebuie să petreci ceva timp pe teritoriul lui vorbind cu oamenii pe care el îi ține în robie, și să le spui despre Isus. Privește-l cum își înalță capul hidos încercând să te intimideze și să te ridiculizeze.
Nimic nu îl face pe Satan mai furios și mai nervos decât unul din oamenii lui Dumnezeu care să ducă lumina harului în întunericul umed din temnițele lui. Atunci este momentul când el luptă cu cea mai mare îndârjire, când vedem pe Duhul Sfânt că strălucește cel mai cu putere.
Nicky Cruz, un evanghelist și autor prolific cunoscut la nivel internațional, s-a întors la Hristos Isus de la o viață de violență și crimă după ce s-a întâlnit cu David Wilkerson în orașul New York în anul 1958. Istoria convertirii lui dramatice a fost povestită pentru prima dată în cartea Crucea și Pumnalul de David Wilkerson și mai apoi în propria lui carte bestseller Fugi, băiete, fugi.

vineri, mai 19, 2017

VĂZÂND ȘI CUNOSCÂND DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

În mod tragic, lumea religioasă a fost divizată de multe secole. De-a lungul multor generații, dezbinări teribile au întărâtat creștinii unii împotriva altora. Frate s-a ridicat împotriva fratelui său, soră împotriva sorei, și întregi denominațiuni au fost ruinate.
Adevărul este că, eu îmi iubesc cu onestitate fratele doar atunci când stau umăr la umăr cu el în închinare înaintea lui Isus. Știu că îmi iubesc cu adevărat fratele atunci când pot sta cu încredere înaintea tronului lui Hristos știind că nu am nimic împotriva lui în inima mea. Și știu că iubesc pe fratele meu cu adevărat când am aceeași dragoste pentru el pe care Isus mi-a arătat-o mie.
Așadar, cum ne iubim noi cu adevărat unii pe alții, așa cum ne iubește Hristos?
Aceasta are loc când iertăm pe cei care ne-au rănit, întocmai cum Hristos ne-a iertat.
Se întâmplă atunci când întindem o mână celor căzuți în păcat, făcând tot ce ne stă în putință pentru a-i restaura.
Se întâmplă atunci când privim pe alții mai presus de noi înșine.
Dragi sfinți, aș dori să stărui de voi: lăsați-vă de amărăciune, ceartă, de lipsa de respect. Nu împiedicați binecuvântarea lui Dumnezeu în viața voastră și în casa voastră. Ascultați porunca cea nouă pentru voi și amintiți-vă de Cuvântul Lui: „ Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii!” (vezi Ioan 13:35). Cei pierduți vor vedea și vor cunoaște dragostea lui Dumnezeu prin poporul Lui ascultător, plin de bucurie, jertfitor — biserica. Amin!
„Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci, în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3). 

joi, mai 18, 2017

PREDICI ILUSTRATE

Lumea are nevoie de predici ilustrate — exemple personale puternice — despre dragostea lui Dumnezeu.
În Ioan 17:21, Isus s-a rugat: „ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (sublinierea mea).
Gândiți-vă la asta: chiar și în ultimele ore de viață, Isus încă tânjea după omenirea pierdută. Și El dădea instrucțiuni specifice bisericii Sale despre cum să câștige acele mulțimile pierdute. Să luăm în considerare cuvintele Sale de final cu privire la subiectul acesta: „Fiți ca un singur om! Puneți deoparte toate divergențele și dezbinările, ca lumea să creadă în Mine.”
Ai putea gândi, „Asta sună atât de simplist. Chiar acesta este modul în care biserica va ajunge la inimile împietrite? Oare doar prin simplul fapt că ne iubim unii pe alții într-un mod veritabil oferă puterea supranaturală de a combate ura?
Răspunsul este da, da, și da — absolut! Conform lui Isus, dragostea plină de putere a lui Dumnezeu este descoperită cel mai clar lumii acesteia prin dragostea necondiționată între cei din poporul Lui.
Chiar acum, una din principalele strategii ale lui Satan împotriva bisericii este să semene dezbinare și ceartă. Oriunde îmi întorc privirile în Trupul lui Hristos de pe întreaga lume, sunt convins că oști de demoni au fost trimise în interiorul zidurilor bisericilor. Și scopul lor este acela de a distruge dragostea creștinilor unii pentru alții.
 Schema diavolului este subtilă: el întărâtă rasele de oameni una împotriva alteia, pe cei bogați împotriva celor săraci din mijlocul Trupului lui Hristos. Ura inter-rasială, mai ales, este hrănită la nivel global prin televiziune și alte mijloace media. Nu am mai văzut revărsându-se o așa ură rasială de ani de zile, iar acum se infiltrează între zidurile casei lui Dumnezeu.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că biserica Times Square a fost ridicată fără linii de culoare și diferențe dintre cei săraci și bogați. Toți cei care intră pe ușile noastre sunt tratați cu același respect și dragoste primitoare. Ne-am bucurat de binecuvântarea lui Dumnezeu de mulți ani și cred că aceasta este în parte din cauză că am ascultat de porunca lui Hristos de a ne iubi unii pe alții cum ne-a iubit El. 

miercuri, mai 17, 2017

ATRĂGÂND ATENȚIA UNEI GENERAȚII PIERDUTE

În timpul petrecut cu ucenicii Săi, chiar înainte de crucificare, Isus i-a avertizat: „Pe unii vă vor respinge, unii vor fi puși în închisori, unii dintre voi vor fi uciși. Și toți veți suferi persecuții     (vezi Ioan 16:2). Ce mesaj de trimitere plin de încurajare!
Totuși, în același timp, Isus le-a dat un cuvânt de călăuzire în ce privește modul de a atinge generația lor pierdută după ce El va fi înălțat. Această călăuzire nu are nimic de-a face metode de evanghelizare. Isus deja le spusese ucenicilor că ei urmau să plece în toată lumea predicând evanghelia, și era clar că ei vor avea nevoie de puterea Duhului Sfânt pentru a face acest lucru.
Isus le-a spus clar: „Dacă voi îmi ascultați poruncile toți oamenii vor cunoaște cine sunteți. Și vor ști exact care este poziția voastră. E posibil să vă urască, să vă numească fanatici, să vă dea afară din sinagogile lor, dar vor ști că sunteți ai Mei.”
Iată ce le-a spus Isus ucenicilor Săi: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13:34, italicele mele). Aceasta nu este o opțiune; este porunca lui Isus. Și de aici trebuie să înceapă orice efort evanghelistic.
Vedeți voi, Scriptura ne spune clar că noi trebuie să hrănim pe cei săraci, iar biserica va face aceasta cu credincioșie mereu. Ni se spune să facem multe fapte bune prin care predicăm pe Hristos cu îndrăzneală. Dar pentru a pătrunde „întunericul dens” trebuie să ne prindem strâns de această poruncă nouă din partea lui Isus. Hristos ne arată clar: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (Ioan 13:35, italicele mele).
Potrivit spuselor lui Isus, numai acest fel de dragoste — o dragoste pentru frații de credință — va atrage atenția unei generații pierdute. Este același fel de dragoste jertfitoare ce se neagă pe sine, pe care Isus ne-o demonstrează fiecăruia dintre noi. Și o asemenea dragoste pentru frații noștri în Hristos nu poate fi împlinită numai în vorbe, ci trebuie pusă în aplicare în fapte. 

marți, mai 16, 2017

OFERTA MĂREAȚĂ DE ÎNDURARE A LUI DUMNEZEU

Se vorbește mult zilele acestea despre situația înfricoșătoare a lumii noastre. Popor după popor este frământat de necazuri, la un pas de colaps economic. Totuși în mijlocul fricii și al necazului, Dumnezeu încă mai iubește și salvează suflete pierdute.
Lucrarea Sa minunată de mântuire nu se schimbă niciodată — nu este afectată de economie. Duhul Său care ne roagă fierbinte și ne convinge, nu este zădărnicit de condițiile de pe Wall Street sau de starea financiară globală atât de fluctuantă. Puterea de mântuire a lui Dumnezeu nu a fost niciodată limitată de conturile bancare ce se micșorează.  
Adevărul este că Domnul nostru niciodată nu Își modifică promisiunile. Totdeauna promisiunile Lui sunt „Da și Amin”, oricând și în fiecare circumstanță (vezi 2 Corinteni 1:20). Dumnezeu nu a promis să aibă grijă de toate nevoile noastre mai puțin atunci când suntem fără un loc de muncă. Și El nu a promis să fie Yehovah Yireh, Domnul care va purta de grijă, mai puțin atunci când vremurile financiare devin înfricoșătoare.
Promisiunile Domnului nostru nu se schimbă niciodată! Și aceasta include promisiunea Lui cu privire la salvarea celor pierduți. Când Dumnezeu ne-a poruncit să mergem în toată lumea să câștigăm pe cei pierduți, El nu a inclus o clauză de scutire. El nu a spus: „Predicați evanghelia Fiului Meu Isus Hristos tuturor neamurilor — mai puțin în vremuri grele.” Și El niciodată nu a spus: „Credeți pentru mântuirea multor oameni — mai puțin atunci când vremurile se zdruncină în întreaga lume.”
Mulțumesc lui Dumnezeu, El nu a spus niciodată că lumea este prea ticăloasă, prea împietrită, prea dedată la pofte pentru a fi atinsă de Vestea Lui Bună. Nu a fost niciodată în istorie un timp când Domnul să Își fi limitat îndurarea lui plină de duioșie— și nu o va face vreodată. Chiar în aceste momente, America și întreaga lume încă ar putea fi cruțate de judecată — dacă ar fi pocăință adevărată. Bineînțeles, o asemenea pocăință ar cere o mare smerire înaintea Domnului și o întoarcere în masă la Domnul. Dar Dumnezeul nostru nu Și-a tras înapoi măreața ofertă de îndurarea. 

luni, mai 15, 2017

ȘI STÂNCA ERA HRISTOS - Gary Wilkerson

Când copiii lui Israel erau în pustie, erau chinuiți de sete și au început să cârtească împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim...? Apoi Moise a strigat la Domnul: ‚Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă ucidă cu pietre!‘ Domnul a zis lui Moise: „Treci înaintea poporului şi ia cu tine vreo câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul şi porneşte! Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea, şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa în faţa bătrânilor lui Israel.” (Exod 17:3-6)
Detaliile acestei scene — și ale compasiunii lui Dumnezeu pentru popor — sunt prezentate din nou în jertfa lui Isus. Hristos este stânca ce a fost lovită pentru păcatele noastre pe când eram pierduți și rătăceam. Și El este apa vie care ne susține. Pavel ne spune: „Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri…. toţi au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, şi stânca era Hristos”  (1 Corinteni 10:1,4).
Episodul din pustie ne demonstrează ce face Isus pentru oamenii care cârtesc: El ia asupra lui pedeapsa lor. El declară: „Eu voi fi condamnat pentru ei, voi fi biciuit, voi fi țintuit pe lemn în locul lor — toate acestea pentru ca ei să primească viață din abundență.” Unii creștini pierd acest măreț cadou prin faptul că încă mai se țin de amărăciune. Pavel ne spune: „Totuși cei mai mulți dintre ei n-au fost plăcuți lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde” (1 Corinteni 10:5-6).
Viețile noastre se pot ofili în amărăciune, sau putem fi revigorați de harul minunat pe are Dumnezeu ni-l oferă — e alegerea noastră. 

sâmbătă, mai 13, 2017

CARE ESTE PROBLEMA? - Jim Cymbala

Marea ispită în creștinătatea de astăzi este să facem mesajul nostru atât de acceptabil pentru mulțimi încât pierdem focul din componență. „ Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc” (Luca 3:16).
Noi desfășurăm servicii de biserică pline de dulcegării și fleacuri. Dar acestea nu vor extinde împărăția și nu îl vor glorifica pe Isus. Oamenii nu pot veni la Dumnezeu fără lucrarea de foc a Duhului Sfânt.
Nu voi uita niciodată o experiență personală cu Dumnezeu ce am avut-o cu ani în urmă când eram la început de lucrare. Mă rugam singur înaintea serviciului de marți seara. La acel moment, biserica era adăpostită într-o clădire mică dărăpănată și am știut că vom avea mai puțin de zece persoane la întâlnirea de rugăciune din acea seară. Mă rugasem ca Dumnezeu să atragă mai mulți oameni la biserică și să crească entuziasmul adunării.
În timp ce mă rugam, Duhul Sfânt a lucrat. El a pătruns până în străfundul  inimii mele și părea să spună: „Marea problemă nu este lipsa oamenilor și imaturitatea spirituală. Tu ești cel care are nevoie de schimbare. Ție îți lipsește compasiunea pentru oameni, și tu nu iubești oameni așa cum vreau Eu să îi iubești. În insecuritatea ta, tu doar încerci să treci repede de încă o întrunire.”
Și să mai vorbești de foc! Mai vorbești despre străpungere! Asta nu a fost deloc ușor să aud. Am sfârșit cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu. Eu venisem să îi cer lui Dumnezeu să mă ajute cu privire la problemele tuturor oamenilor din biserică, și în schimb focul Lui mi-a pătruns problema mea.
Când Duhul lucrează în viețile noastre, El ne ține departe de scuze de suprafață și jocul de-a datul vinei pe altul ce mult ne mai place să-l jucăm. Focul mistuie ceea ce este fals și ne conduce spre adevăr.
Jim Cymbala a fondat Biserica Brooklyn Tabernacle cu mai puțin de douăzeci  de membri într-o clădire mică aflată în ruine dintr-o zonă dificilă a orașului. Născut în Brooklyn, el este prieten de multă vreme atât al lui David cât și al lui Gary Wilkeson. 

vineri, mai 12, 2017

DOMNUL ESTE MÂNTUITOR PENTRU POPORUL LUI

Când citesc din Vechiul Testament, credința mea este încurajată foarte mult de exemplul pe care David ni l-a dat. Sunt uimit de hotărârea lui de a auzi vocea lui Dumnezeu în mijlocul vremurilor primejdioase prin care trecea.
După o bătălie, David și armata lui făceau o călătorie de trei zile înapoi spre casă când satul lor fusese deodată năvălit de amaleciți. Acest dușman cumplit a răpit familiile lui David și ale oamenilor din armata lui și au ars întreg satul. Imaginează-ți scena când se întorceau: „David şi oamenii lui au ajuns în cetate şi iată că era arsă; şi nevestele, fiii şi fiicele lor fuseseră luaţi prinşi (1 Samuel 30:3).
Îmi închipui acești bărbați impunători umblând șocați și năuciți, strigând în agonie: „Cum s-a putut întâmpla așa ceva? De ce ar permite Dumnezeu așa ceva?”
„Atunci, David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai putut plânge” (1 Samuel 30:4, italicele mele).
Această întâmplare din viața lui David ne arată că este, cu siguranță, un timp pentru a plânge atunci când dezastrul lovește. În definitiv, acesta nu era vreo calamitate minoră. Nu era doar pierderea caselor, vitelor sau recoltelor ceea ce a făcut pe oamenii lui David să plângă, ar fi putut să își revină în urma acesteia. De fapt, era amenințarea la adresa soțiilor și copiilor iubiți, ceea ce i-a străpuns inimile. Și ceea ce a urmat după această scenă ar fi putut fi chiar mai dezastruos pentru David: „David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui” (1 Samuel 30:6).
Preaiubiților, chiar și cei mai evlavioși dintre noi pot experimenta o tremurare a inimii, un atac rapid de frică atunci când criza teribilă vine. Într-o așa conjunctură, nu este păcat să ai un moment de anxietate. Dar Domnul vrea ca fiecare inimă tulburată și epuizată să audă: „Nu te teme! Prinde curaj, pentru că Domnul este Mântuitorul poporului Său.”

joi, mai 11, 2017

FOCUL LUI SUPRANATURAL

Isaia striga: „Doamne, Tu ești Tatăl nostru și noi suntem poporul Tău! Descoperă-Te față de noi și atinge-ne încă o dată.” (vezi Isaia 64:8-9).
Secole mai târziu, același strigăt era înălțat de către o altă rămășiță — cei 120 de credincioși care s-au adunat într-o cameră închiriată din Ierusalim. Era o perioadă foarte similară cu zilele lui Isaia — o vreme de o mare fervoare religioasă, cu mulțimi de oameni care se adunau la templu din toate părțile Israelului. Era o procesiune măreață și sinagogile erau ticsite cu oamenii religioși. Totuși, acești oameni făceau aceste ritualuri doar din inerție, le făceau doar ca să fie făcute.
E posibil să te întrebi: „Cum se poate acest lucru? Aceasta este o generație care a șezut sub predicarea înflăcărată a lui Ioan Botezătorul. O generație care a văzut pe Dumnezeu în carne și oase — Isus — umblând printre ei, săvârșind miracole.” Cu toate acestea ei erau fără viață, uscați, pustii.
Isus Însuși a plâns din cauza acelor oameni foarte religioși. El a strigat: „Aveți exact aparența de evlavie, și umblați peste tot făcând fapte bune. Dar înlăuntru sunteți morți.”
Nu erau impresionați de semnele și minunile făcute de Isus. Nu erau mișcați când scotea demonii, eliberând oamenii care suferiseră de legături demonice ani de-a rândul. Iar la sfârșit, ei L-au respins, întorcând spatele ofertei de har a lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, Domnul nu a renunțat niciodată la poporul Său. Isus a profețit celor 120 ucenici ai Săi: „ O să revărs Duhul Meu peste orice făptură.” Pentru a-i pregăti pentru asta, El i-a îndemnat, „Mergeți în Ierusalim și zăboviți acolo până vin Eu.”
Mesajul lui Hristos pentru urmașii lui era, în esență, acesta: „Când sunteți împreună, focul va cădea peste toată adunarea și inimile voastre se vor topi. Focul Meu supranatural va îndepărta toți munții — din vecinii voștri, din conaționalii voștri evrei și din toate națiunile. Împietrirea și necredința se va dizolva, și mii de oameni vor fi mântuiți într-o oră. Simpla menționare a numelui Meu va aduce cercetare și va convinge mulțimi.”

miercuri, mai 10, 2017

CÂȘTIGÂND PUTERE

Într-o vreme când mari judecăți cădeau asupra poporului peste tot în jurul lui, Isaia a mărturisit că el avea o porție dublă de pace.
Aceeași perspectivă minunată pe care Isaia a avut-o în zilele tulburi din vremea lui, este disponibilă și pentru noi astăzi. Această promisiune de odihnă este pentru cei „a căror minte este statornică în Tine –[KJV]” (vezi Isaia 26:30).
Chiar dacă Isaia era copleșit de ceea ce vedea că se întâmplă în lumea lui, Scriptura ne descoperă că Isaia era în comuniune constantă cu Dumnezeu în rugăciune. „ De aceea Te aşteptăm, Doamne, şi pe calea judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta”(Isaia 26:8). Isaia era pregătit pentru orice deoarece el se „ruga neîncetat”.
Trebuie să întreb, pe măsură ce furtuna se dezlănțuie, te duci tu la Domnul în rugăciune, așa cum Isaia a făcut? Dacă da, atunci tu câștigi putere, deoarece mintea devine fixată pe dragostea Tatălui tău ceresc suveran, și El își descoperă puterea neîncetat față de tine și te încurajează ca tu să reziști până la final.
Apostolul Pavel ne asigură cu aceste instrucțiuni: „În cele din urmă, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, orice faptă măreaţă, orice este vrednic de laudă, la acestea să vă gândiţi! (Filipeni 4:8, italicele adăugate).
Cu alte cuvinte: „Ați auzit toate avertizările. Acum fiți atenți la ce descoperă Cuvântul lui Dumnezeu și la ce ne spun străjerii Lui. Și, în cele din urmă, fixați-vă gândurile la Isus și bunătatea Lui.”

marți, mai 09, 2017

ACEI CARE SE ÎNCRED

Apostolul Pavel descrie vremurile în care trăim când scrie, „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele..... Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi” (2 Timotei 3:1,13). Mă gândesc la anii 1990 [din Statele Unite, n.tr] când companiile uriașe de ipoteci au sedus și au înșelat pe oamenii săraci, pe cei neinstruiți, pe cei fără locuri de muncă cu credite ipotecare cu grad mare de risc. Acești oameni neavizați au fost momiți să se înscrie pentru ipoteci pe care nu le puteau plăti niciodată, iar când ziua de plată a sosit ei au fost lăsați fără case. Bănci de renume au eșuat din cauza înșelăciunii, dar cei din conducerea acestora s-au salvat cu ajutorul plăților compensatorii, așa numitele „parașute de aur” de milioane de dolari.
Am citit despre un astfel de director de companie care a dat o petrecere extravagantă, dansând toată noaptea și cu băuturi curgând în voie, știind foarte bine că întreprinderea lui se prăbușea. El și cei din subordinea lui au dat o petrecere nebunească în ciuda faptului că știau că sute de mii de oameni își vor pierde casele. Aceasta este o împlinire clară a profeției din Țefania 1:9: „toţi cei ce sar peste prag [al celor săraci] pe cei ce umplu de silnicie şi de înşelăciune casa stăpânului lor”.
Cât credeam noi că va tolera Dumnezeu asemenea nebunie, așa batjocură la adresa numelui Lui? Domnul are ultimul cuvânt în această privință, și El spune: „În ziua aceea, [îi] voi pedepsi (1:9). Cu alte cuvinte: „Îi voi face de rușine.”
„Dar sabia lor intră în însăși inima lor și li se sfărâmă arcurile [bogățiile]” (Psalmul 37:15).
Chiar acum, în timp ce scriu aceste rânduri, doi miliardari au fost salvați cu plăți compensatorii din cauză că bogățiile lor s-au prăbușit peste noapte.
În același timp Domnul ce răsplătește pe cei nelegiuiți, El va da recompensa celor ce se încred în El. „Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuiește în țară și umblă în credincioșie.” (Psalmul 37:3)

luni, mai 08, 2017

ASCULTÂND DE DUMNEZEU - Gary Wilkerson

Noi nu suntem ai noștri, ci ai Lui! Acest fapt a luat ființă în momentul când am devenit o făptură nouă în Hristos și nu mai trăim pentru noi înșine. Mărturia noastră a devenit, „Am fost pierdut odată, dar acum sunt găsit. Îmi supun viața în mod continuu Lui.”
În Ioan 7 citim că Isus nu a călătorit în afara limitelor Galileei pentru că iudeii căutau să Îl omoare. Cu toate acestea, sărbătoarea corturilor se apropia iar frații Lui au dorit ca El să meargă împreună cu ei în Iudeea, pentru ca Isus să fie recunoscut și să se arate lumii. Isus le-a răspuns, „Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea” (versetul 8).
Însă, după aceea, ceva curios are loc în acest episod din viața lui Isus. Chiar în următoarele versete spune: „După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns (Ioan 7:10). De ce Isus a spus că nu se duce — apoi decide să plece? Evident, El a auzit de la Tatăl. Acum El le spune fraților lui: „Nu Mi s-a împlinit încă vremea” și apoi, peste o oră sau o zi, sau poate o clipă mai târziu, Tatăl Îi spune, „Acesta este timpul potrivit, vremea potrivită, circumstanțele potrivite. Du-te!”
De multe ori doresc să iau propriile decizii în viață decât să mă supun căilor lui Dumnezeu. Suntem chemați să depindem de El, să căutăm călăuzirea Lui, să așteptăm îndrumarea Lui pentru deciziile majore din viața noastră. Dar făcând asta ne poate face să simțim ca și cum viața noastră este îngrădită. Uneori de-a lungul anilor i-am spus soției, „Câteodată aș dori ca să nu trebuiască să mă consult cu Dumnezeu în legătură cu asta.” De fapt am invidiat pe cei care aplicau pentru locuri de muncă dacă le doreau sau doar le alegeau și se mutau unde doreau pentru a locui în altă parte.
Nu cred că sunt singur când am astfel de gânduri. A asculta de Dumnezeu și a ne supune viețile voii Lui și călăuzirii Lui este un sacrificiu dar beneficiile sunt nenumărate. A ne ține inimile aliniate cu inima Lui ne dă putere pentru orice. 

sâmbătă, mai 06, 2017

NU PERMITE NICI UNUI LUCRU SĂ TE REȚINĂ - Carter Conlon

Când alegi să mergi cu Dumnezeu, orice lucru ce altădată avea puterea să te rețină trebuie să te lase să pleci. Aceasta este vestea bună! „Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: ‚De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău, nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.‘” (Geneza 24:50-51).
Laban și Betuel reprezentau autoritățile precedente din viața ei și care altădată o rețineau pe Rebeca. Totuși, acum tot ce puteau ei să spună era: „Nu putem spune nici într-un fel nici în altul, deoarece acest lucru vine de la Domnul.” Cu alte cuvinte, nu există nici o putere a iadului, nici lipsa, nici experiența trecutului, nici cuvinte ce au fost vorbite peste viața ta care să te oprească a fi tot ceea ce Dumnezeu te-a chemat să fii în Hristos! Fiecare ușă de închisoare trebuie să se deschidă, toate lanțurile trebuie să te lase să pleci. Tot ce trebuie să faci tu este să te ridici și să asculți de vocea lui Dumnezeu.
Îți promit un lucru: vei avea o viață nemaipomenită când vei alege să trăiești pentru Dumnezeu! Da, când ești hotărât să Îl umezi pe El în totalitate vei avea și zile grele. Totuși când vei ajunge la capătul călătoriei tale, îți vei da seama să nu ai vrea să schimbi nici măcar o zi din ea, deoarece tu vei fi adus glorie numelui lui Hristos.
Desigur, precum Rebeca, fiecare dintre noi trebuie să luăm decizia de a-l urma pe Hristos în întregime. Este o decizie personală de a umbla în puritate, pentru a fi disponibili la nevoile altora, pentru a cunoaște dărnicia Tatălui, și pentru a fi în stare să spui altora despre asta. Așadar mesagerul care stă în fața ta, Duhul Sfânt, te întreabă astăzi: „Vei fi tu o mireasă potrivită pentru Fiul Stăpânului meu?”
Carter Conlon s-a alăturat echipei de conducere a bisericii Times Square în 1994 la invitația pastorului fondator David Wilkerson, și a fost numit pastor senior în 2001.

vineri, mai 05, 2017

TRĂIND PE BAZA PROMISIUNILOR

„Adu-ţi aminte de fiecare drum pe care Domnul, Dumnezeul tău, te-a condus prin pustie în timpul acestor patruzeci de ani, ca să te smerească, să te încerce şi să cunoască ce este în inima ta şi să vadă dacă vei păzi poruncile Lui sau nu. Astfel El te-a smerit, te-a lăsat înfometat şi te-a hrănit cu mana de care nu ştiai nimic nici tu, nici părinţii tăi, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura Domnului” (Deuteronom 8:2-3).
Eu îmi repet aceste cuvinte de-a lungul zilei: „Eu trăiesc cu fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
În cazul în care Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi vrednic de încredere — dacă Biblia nu este însuși Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu — atunci viața este în zadar. Nu poate fi nici o speranță pe fața acestui pământ.
Când acest cuvânt din Deuteronom a venit la poporul Israel, condițiile din pustie au devenit foarte înspăimântătoare pentru ei. Dumnezeu a permis ca ei să experimenteze sete, junghiurile foamei, iar acum, din însăși gura Domnului auzim aceste cuvinte: „Te-am smerit, am permis ca tu să suferi de foame și sete. De ce? Toate acestea pentru că Eu am căutat să te fac să cunoști că poți avea încredere în Mine. Tu poți trăi bazându-te pe promisiunile Mele.”
Dumnezeu nu avea de gând să Își lase poporul să moară de foame sau de sete. El știa exact ce avea să facă pentru a-i elibera. Și, preaiubiților, Dumnezeu are un plan pentru eliberarea ta.
Oh, cât de tare avem noi nevoie de Duhul Sfânt să ne călăuzească și să ne mângâie în momentele noastre de încercare. Fără prezența Sa, călăuzirea Sa, revărsarea Sa de putere, nici unul dintre noi nu am rezista. Nici o putere a voinței umane nu poate supraviețui încercărilor zilnice pe care le îndurăm pe cale.
Zilnic noi trebuie să ne aruncăm asupra Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu și să ne încredem în Duhul Sfânt să îl facă să devină viață pentru noi. „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor, prin suflarea gurii Lui.....Căci El zice, și se face; poruncește, și ce poruncește ia ființă” (Psalmul 33: 6, 9).

joi, mai 04, 2017

HRISTOS ESTE ÎN NOI

Cărarea spre nădejde este una a suferinței, a tristeții și a durerii. Nu contează cât de pios, iubitor sau de bun ești, dacă Hristos este în tine, tu vei deveni părtaș la suferințele Lui.
„dimpotrivă, bucuraţi-vă întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui” (1 Petru 4:13, italicele mele). Petru ne spune clar,        „Bucurați-vă în suferințele voastre.” Și Pavel ne spune ceva asemănător: „ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu” (Romani 5:2).
Bucurați-vă în suferință? Aceasta este una din acele afirmații grele ale Scripturii, într-adevăr, una din cele mai grele. Totuși Pavel merge mai departe: „Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre” (Romani 5:3, sublinierea mea). Pavel nu vorbește aici despre un strigăt sau o exclamare pe care trebuie să le facem în ciuda încercării noastre. Mai degrabă, ceea ce el descrie este pur și simplu a fi în stare să îl vedem pe Isus în încercarea noastră. În ciuda temerilor noastre umane foarte reale, în ciuda unei situații care pare a fi fără speranță, noi încă putem spune: „Dumnezeu va face o cale.”
Unii creștini ar putea să afirme, „Calea speranței este pur și simplu aceasta: Nădejdea mea se sprijină pe „Hristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27). Foarte adevărat. Dar dacă Hristos este în noi, El ne va conduce pe calea pe care Pavel o descrie. Vezi, Duhul Sfânt vrea ca nădejdea noastră să fie mai mult decât o declarație teologică. Trebuie să fie o speranță, o încredere care e neclintită, având o temelie sigură. Pe scurt, speranța noastră trebuie să fie „Hristos în noi, care lucrează în noi.”

miercuri, mai 03, 2017

PE CALEA SPRE SFINȚENIE

Pavel ne confirmă neprihănirea noastră înaintea lui Dumnezeu prin Hristos: „Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.” (Romani 5:10-11).
Cu toate că inima noastră ne condamnă, Ioan ne spune: „dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit”(1Ioan 2:1). Să vă dau un exemplu în acest sens din viața lui Isus.
În ziua dinaintea crucificării lui, Hristos a spălat picioarele ucenicilor Lui. El le-a spus acestor oameni foarte imperfecți: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot, şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi” (Ioan 13:10). Este posibil să te întrebi: „Cum putea Isus să spună că ucenicii erau curați? Oricine ar fi privit întâmplător această scenă ar fi fost uimit de spusele lui Isus. Cei unsprezece oameni cărora s-a adresat deja au dat dovadă de mândrie, necredință, egoism, ambiție, lăcomie, nestatornicie, dorința de răzbunare. Adevărul este că Hristos a făcut această declarație despre ei pentru că El îi alesese. El i-a pus pe calea sfințeniei. Era totul prin har!
Isus știa și ce este în inimile ucenicilor în ciuda imperfecțiunii lor absolute. Mai mult, El a văzut dinainte vremea frângerii și pocăinței lor în care ei urmau să intre.
Să zicem că ți-aș cere să scrii pe o listă toate păcatele pe care acești ucenici le-au comis. Eu cred că, aș putea spune cu certitudine că tu și cu mine am fost vinovați de toate aceste păcate din timpul anumitor perioade din viața noastră. Cu toate acestea, Isus are răspunsul pentru noi toți: „ fiindcă suntem socotiţi neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1).

marți, mai 02, 2017

A AVEA NĂDEJDE DIN BELȘUG

„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde![ să aveți din abundență speranță – KJV]” (Romani 15:13, sublinierea mea).
Potrivit lui Pavel, când vine vorba de speranță, este necesară implicarea lucrării Duhului Sfânt. Așadar, cum avem noi speranță din abundență, așa cum Pavel se roagă ca să fim? Cum ne bucurăm noi în nădejde? Și cum primim noi încredințarea ei deplină? Desigur, o sămânță de speranță este semănată când suntem mântuiți, dar trebuie să fie o maturizare a nădejdii în umblarea noastră cu Isus.
Cartea Evrei ne spune că noi avem o speranță care ne slujește drept „o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului” (Evrei 6:19). Cu alte cuvinte, calea spre speranță pornește din acel loc unde tu ești asigurat pe deplin că ești într-o relație de neprihănire cu Dumnezeu. Mă refer la încredințarea că avem pace cu Dumnezeu. Și Pavel ne oferă acea încredințare, declarând, „fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1).
Într-un vechi imn bisericesc, scriitorul Edward Mote spune: „Speranța mea este construită pe nimic altceva decât pe sângele și neprihănirea lui Isus.” Într-adevăr, aceasta este pacea: să crezi promisiunea lui Dumnezeu că prin credința în sângele vărsat al lui Hristos, El mă consideră (socotește) neprihănit. El face acest lucru chiar dacă eu nu sunt perfect. Și neprihănirea Lui îmi este dăruită nu din cauza vreunei fapte bune pe care am făcut-o ci numai prin credință.
Cert este că, nu poți avea pace statornică, nu poți avea o nădejde veritabilă, până când tu încetezi cu șovăiala în privința acceptării tale în Hristos. Această acceptare nu se bazează pe ceea ce firea ta pământească te acuză că ești, sau pe ceea ce diavolul te acuză că ești. Este bazată pe ceea ce Dumnezeu te vede că ești în Hristos. 

luni, mai 01, 2017

DACĂ TU ÎNSETEZI - Gary Wilkerson

La începuturile slujirii Sale, Isus declara despre Sine Însuși: „În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S-a ridicat şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea!” (Ioan 7:37, sublinierea mea). Isus nu a dat o declarație — El a strigat. A așteptat ziua cea mai importantă a festivalului pentru a sta în picioare și a-Și face anunțul: Isus a strigat mulțimii, „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, aşa cum zice Scriptura!”” (Ioan 7:37-38).
Aceasta era cu mult mai mult decât o declarație teologică, era un act de compasiune. Religia moartă a dogorit poporul lui Dumnezeu. Ar fi trebuit să le aducă înviorare, dar i-a lăsat absolut fără viață. Acum Isus anunța: „Eu sunt cana voastră de apă rece, izvorul de apă ce reîmprospătează și nu se oprește niciodată. Puteți bea de la Mine să aveți viață mereu reînnoită.”
Nu sunt necesare anumite calificări pentru a bea din această măreață fântână. Hristos ne asigură: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea!” (Ioan 7:38)
Când Isus spune că „din inima lui vor curge râuri de apă vie”, El ne prezintă cum va arăta viața noastră după ce a primit o simplă atingere din partea Lui. Aceasta este atingerea care ne va învigora cum nimic altceva nu o va mai face, reînnoiește cu putere din cer și cel mai plăpând, disperat și trist suflet. Duhul Său ne umple în așa măsură că dăm pe dinafară cu viață din abundență, har, îndurare și dragoste.
Da, prietene, revărsarea Lui de viață transformă totul!

vineri, aprilie 28, 2017

NICI O CALE OMENEASCĂ DE SCĂPARE

Să vorbim despre robia față de păcat — adică, bătălia ta cu carnea. Sub Noul Legământ, Dumnezeu permite diferitelor situații să intre în viața ta pentru a scoate în evidență neajutorarea ta și dependența ta de El pentru a te elibera prin credință. Dumnezeu nu ne conduce niciodată în ispită dar El permite să ajungem în impas uneori.
Dacă ai un păcat ce te copleșește mereu, duhuri mincinoase vin împotriva ta cu minciuni demonice: „Nu vei izbuti. Te duci la fund! Vei sfârși distrus.” Tu te întrebi, „Doamne, cum mă voi ridica vreodată de aici? Am căzut atât de jos!”
Tu știi că nu poți fugi de dușman și nu ești de talia lui Satan în luptă. Așa că stai înaintea lui ghemuit într-un colț, tremurând și înfricoșat. Poate fugi la prieteni, la consilieri,  la oricine care te va asculta cum plângi și te rogi. Faci totul cu excepția de a fi neclintit și a te încrede în Domnul pentru a aduce eliberare.
Vechiul Testament ne dă exemplu după exemplu despre cum noi nu avem putere în firea noastră pământească pentru a duce lupte spirituale. Omul nostru cel vechi este cu totul fără putere și slab, dar avem un om nou înlăuntrul nostru iar el trebuie să își supună viața în totalitate în mâinile Domnului. Acest nou om înțelege că nu există nici o cale omenească de scăpare iar Dumnezeu trebuie să ducă întreaga luptă pentru el. Noi ne împotrivim diavolului prin puterea Duhului Sfânt, care este descoperită în noi numai și numai prin credință.
„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare’”(Isaia 41:10).

joi, aprilie 27, 2017

DOAR RĂMÂI LINIȘTIT

Te confrunți cu o criză crâncenă chiar acum? E posibil să te întrebi: „Ce trebuie să fac când sunt adus într-o asemenea situație disperată? Ce ar trebui să fac când totul pare fără speranță — când nu mai am încotro să mă duc sau nu am nici scăpare vizibilă? Ce se întâmplă când sunt copleșit de frică pentru că totul se prăbușește în jurul meu și eu nu am răspunsuri pentru problemele mele, nimeni nu îmi spune cum să ies din necazul meu?”
Domnul nostru nu este ca un șef aspru și când ne vede într-o situație grea și înfricoșătoare, El dorește să ne audă că strigăm la El. Lui îi face plăcere o rugăciune de genul: „Doamne, mi-e teamă! Tu ai fost mereu credincios să îmi dai izbăvire și știu că Tu ai puterea să mă izbăvești chiar acum. Tată, eu îmi încredințez viața în mâinile Tale.”
Iată cum a răspuns Dumnezeu lui Israel când ei se confruntau cu o criză majoră: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta...... Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi” (Exod 14:13-14).
Domnul le spunea: „Prima problemă de care trebuie să vă ocupați este frica voastră! Eu voi lupta pentru voi și vă voi salva, vă voi da izbăvire. Acum, vreau să permiteți ca această promisiune să fie tăria voastră. Lăsați ca aceasta alunge toată frica voastră!”
Iar El îți spune același lucru ție astăzi. 

miercuri, aprilie 26, 2017

CÂND NU ESTE SCĂPARE

Citim în Exodul capitolul 14 că Dumnezeu le-a spus copiilor lui Israel să îți așeze tabăra „înainte de Pi-Hahirot, între Migdol și mare” (Exod 14:2). Această locație era situată între două trecători montane având marea de cea de-a treia latură. Singura cale posibilă de scăpare era înapoi în deșert — și aceea era blocată de către armata lui faraon, care se apropia.
Israeliții erau îngroziți de situația în care se aflau și erau la fel de îngroziți la gândul că Dumnezeu Însuși i-a călăuzit în acel loc! Erau atât de multe căi prin care Dumnezeu ar fi putut să își salveze poporul. El ar fi putut să aranjeze dinainte să le cadă roțile carelor conduse de egipteni, împotmolindu-i în deșert și făcându-i să moară de foame.
Sau El ar fi putut trimite norul supranatural asupra taberei egiptene să îi pună în confuzie făcându-i pe soldați să fugă de colo colo zile întregi în dezordine și haos. Dar, în schimb, El a ales să trimită norul în spatele israeliților drept protecție.
Sau El ar fi putut trimite un singur înger să lichideze întreaga armată egipteană într-o clipită. Dumnezeu ar fi putut alege o mulțime de căi să îi distrugă în orice moment.
Totuși, Dumnezeu a ales să nu acționeze în acest fel. Mai degrabă, Dumnezeu a considerat potrivit să înghesuie pe Israel într-o situație alarmantă și foarte strânsă din care era imposibil să fugă prin mijloace umane. Cum putem cunoaște că Dumnezeu a ordonat această situație înfricoșătoare pentru a testa pe poporul Lui? Cuvântul Lui Însuși spune asta: „Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile [Mele].”(Deuteronom 8:2).
Domnul Își călăuzește copiii în mijlocul circumstanțelor dificile pentru ca să le dea prilejul de a-și pune viețile în mâinile Lui — să stea liniștiți și să se încreadă în El că va izbăvire și călăuzire. 

marți, aprilie 25, 2017

„DUMNEZEULE, UNDE EȘTI?”

În momente de criză vrem să luăm măsuri și să rezolvăm situația. Este împotriva naturii noastre să stăm liniștiți și să așteptăm; de fapt, a aștepta neclintit ca Dumnezeu să acționeze este probabil cel mai dificil lucru în umblarea creștină. Chiar și credincioșii devotați uneori întră în panică atunci când Domnul nu intră în acțiune repede, și ei deseori strigă plini de disperare, „Doamne, fă ceva!”
Dumnezeu este în căutarea unui popor care se va încrede în El în fiecare criză, încercare și situație fără speranță. Cu adevărat, pe cât de greu este de înțeles, Dumnezeu de multe ori ne conduce în situații care sunt alarmante și dificile pentru a ne testa. El vrea să vadă dacă suntem dornici să stăm nemișcați și să îl așteptăm pe El ca să aducă izbăvirea supranaturală. El produce roade bune în noi și ne transformă în exemple de credință ca să fim mărturia Sa într-o epocă lipsită de evlavie și fără credință.
„Pașii unui om bun sunt ordonați de Domnul, și El își găsește plăcerea în calea lui.” (Psalmul 37:23 versiunea KJV). Ordonați înseamnă „aranjat mai dinainte, fixat, ordinat de Dumnezeu.” Aceasta înseamnă că Dumnezeu, nu diavolul, estcel care ne conduce în locuri dificile. Nu doar că El lasă încercarea în viața noastră, dar El face aceasta cu bună știință — și asta este greu pentru noi să acceptăm!
Nu cred că Dumnezeu ne-ar conduce vreodată în pragul unei situații dificile și apoi să ne abandoneze acolo. El este absolut credincios față de copiii Lui în fiecare criză. Intervenția Lui s-ar putea să nu fie conform cu programul nostru dar El întotdeauna acționează și este datoria noastă și privilegiul nostru să stăm liniștiți și să ne încredem că El ne va susține până veni victoria.  

luni, aprilie 24, 2017

MAI REZISTĂ ÎNCĂ PUȚIN TIMP - Gary Wilkerson

Ai fost vreodată într-o călătorie cu mașina și după ce ai condus sute de mile, vezi un semn care indică doar treizeci de mile până la destinația ta? Ai crede că acele câteva mile din final vor trece repede dar se pare că trec extrem de încet. Ultima parte a călătoriei poate fi cea mai grea.
Același lucru poate fi spus despre credința noastră în timpul circumstanțelor dificile. Tatăl meu mi-a spus cândva: „Fiule, când simți că ai vrea să renunți, când simți că viața ta a pierdut direcția și nu îl mai auzi pe Dumnezeu, nu te da bătut. Acea ultimă parte este cea mai grea.”
 „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit (Evrei 10:36).
Vreau să te încurajez să nu te dai bătut pentru încă puțină vreme. Știu că e posibil să simți că visul tău nu va ajunge niciodată realitate și vrei să renunți. Dumnezeu îți spune: „Rezistă pentru încă puțină vreme, dragul meu. Victoria este gata să apară.”
Am întâlnit atât de mulți oameni care trăiesc o viață mediocră deoarece promisiunile lui Dumnezeu pentru ei s-au materializat prea încet. Dacă ar fi rezistat numai puțin mai mult, ar fi ajuns la împlinirea după care au tânjit. Dar și-au abandonat credința, și-au părăsit dârzenia, au abandonat visul și scopul. Și făcând astfel, au început să trăiască o viață de tăcută disperare pentru că nu mai aveau cu adevărat încredere în Dumnezeu.
Când nu mai avem credință în Dumnezeu pentru lucruri mari, ne mișcăm în propria noastră putere — complet fără puterea Lui. Așadar, rezistă încă puțină vreme pentru că „după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit.”

sâmbătă, aprilie 22, 2017

APROPIE-TE DE EL CU ÎNCREDERE - Nicky Cruz

Pentru a fi în stare să urmăm pe Duhul Sfânt și să fim sensibili la toate ocolișurile Lui, noi trebuie să avem întâi de toate o inimă deschisă, înclinată spre rugăciune care stă legată de Dumnezeu. Isus este cel mai mare exemplu al nostru în acest aspect.
Nici o altă latură a vieții lui Isus nu strălucește mai mult decât dependența Sa de rugăciune și comuniune cu Tatăl Său ceresc. Este caracteristica ce a definit slujirea Lui și puterea din spatele a tot ceea ce a spus și a făcut El. Isus s-a rugat în mod constant, la orice ocazie. El s-a rugat pentru păcătoși, pentru ucenicii Lui, pentru înțelepciune și călăuzire, pentru mâncarea și apa Lui — pentru totul. Și de multe ori s-a retras singur la o parte pentru a auzi vocea Duhului fără distrageri.
Rugăciunea este poarta prin care Duhului îi permis accesul în inimile și mințile noastre, și orice fel de cerere pentru călăuzire și direcție din partea lui Dumnezeu trebuie să înceapă cu acest simplu act de comunicare.
Când ne rugăm, putem fi complet cinstiți. Isus ne cunoaște inimile, motivele noastre, gândurile noastre, păcatele noastre și luptele noastre. El înțelege pe deplin durerea și ispitele noastre: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16).
Isus ne înțelege mai bine decât ne înțelegem pe noi înșine. El ne-a creat și a locuit printre noi. El știe prin ce trecem. Și o parte din eficiența noastră pentru Hristos este dată de dorința noastră de a ne deschide inimile și sufletele față de El — să îi permitem Lui să ia parte la eșecurile și reușitele noastre.
Nicky Cruz, un evanghelist și autor prolific cunoscut la nivel internațional, s-a întors la Hristos Isus de la o viață de violență și crimă după ce s-a întâlnit cu David Wilkerson în orașul New York în anul 1958. Istoria convertirii lui dramatice a fost povestită pentru prima dată în cartea Crucea și Pumnalul de David Wilkerson și mai apoi în propria lui carte bestseller Fugi, băiete, fugi.

vineri, aprilie 21, 2017

NOI CREDEM!

Era noaptea dinaintea răstignirii lui Hristos. Isus Și-a adunat ucenicii în camera de sus pentru a-i pregătii pentru plecarea Sa de pe pământ. După ce împreună au luat parte la cină, Domnul a luat un ștergar și a început să spele picioarele bărbaților prezenți.
În seara aceea, Isus a spus acestor urmași devotați că El urma să fie „înălțat” (însemnând crucificat) de mâinile oamenilor nelegiuiți. Când El le-a spus acest lucru, Isus îi avertiza în privința a ceea ce urma să se întâmple.
Isus Și-a terminat mesajul zicându-le: „Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; acum las lumea și Mă duc la Tatăl.” (Ioan 16:28).
La care ucenicii au răspuns: „Iată că acum vorbești deslușit și nu spui nici o pildă. Acum cunoaștem că știi toate lucrurile....de aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu”(Ioan 16:29-30).
Ucenicii îl înștiințau pe Isus că ei au înțeles fără nici o îndoială ce le-a spus El. Însă, mult mai important, luați aminte la cuvintele lor din ultimul verset: „Acum cunoaștem [acum noi suntem siguri – KJV]….noi credem.”
Se părea că o credință măreață a pus stăpânire în sufletele lor. Acești bărbați îi declarau lui Isus: „Acum Te vedem, Isus! Acum cunoaștem. Acum noi credem.

joi, aprilie 20, 2017

ÎNDURARE, PACE ȘI BUCURIE

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27).
La cruce, îndurarea și pacea a luat chipul lui Isus Hristos. De-a lungul istoriei, pacea a fost promisă ori de câte ori un copil al lui Dumnezeu s-a încrezut pe deplin în puterea purificatoare și vindecătoare a sângelui lui Hristos. Este pacea lui Hristos Însuși, acea pace care guvernează paradisul.
Cuvintele apostolului Pavel pe această temă au menirea să ajute pe fiecare credincios să aplice acest adevăr în umblarea personală.
Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre şi fiţi recunoscători” (Coloseni 5:15, sublinierea mea).
Dragi sfinți, aceasta este speranța noastră în toate bătăliile noastre: Pacea lui Hristos să stăpânească în inimile voastre prin odihna în promisiunile lui Dumnezeu. „Însuşi Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi!” (2 Tesaloniceni 3:16).
Fie ca rugăciunea lui Pavel să devină și a noastră, în aceste zile de incertitudine:
„ Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!” (Romani 15:13).
Mulțumim lui Dumnezeu pentru bucuria și pacea Lui! 

miercuri, aprilie 19, 2017

ESTE DUMNEZEU MÂNIOS PE TINE?

„Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?” (Evrei 12:6-7).
Niciodată nu ești iubit mai mult decât atunci când ești disciplinat sau corectat de către Domnul. De fapt, întregul proces de disciplinare este legat în întregime de dorința lui Dumnezeu pentru tine. Totul are menirea de a te scufunda în cunoașterea și slava Lui Însuși. Și adu-ți aminte, Dumnezeu nu pedepsește pe copiii Săi cu mânie.
Totuși, nu vă înșelați. Biblia numește aceste momente de disciplină dureroase. În nici un caz nu sunt pline de bucurie. „ Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie” (Evrei 12:11). Cu toate acestea, ne spune, „dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii” (același verset).
De-a lungul anilor, a trebuit să sting multe din săgețile și minciunile lui Satan, însă azi proclam cu o mare îndrăzneală, „Dumnezeu nu este mânios pe mine. Și, dragă urmaș al lui Isus, El nu este mânios pe tine. De aceea, stinge orice îți spune diavolul pentru a încerca să te convingă să crezi contrariul!”
Aceasta este victoria crucii: Pacea cu Dumnezeu și însăși pacea lui Dumnezeu

marți, aprilie 18, 2017

MILA DE NEPĂTRUNS A LUI DUMNEZEU

Scena de pe dealul Golgotei nu arăta a victorie. Dar în acea zi avea loc ceva de care Satan nu era conștient. Era ceva ce el nu va înțelege niciodată despre binecuvântatul nostru Salvator. Mă refer la mila de nepătruns a lui Dumnezeu în Hristos!
Ceva incredibil se întâmplă când o persoană primește pe Isus ca Domn în viața lui. Odată ce ei părăsesc lumea și încep a-L urma pe El, ei sunt legați pentru totdeauna de Domnul cu funii de dragoste ce nu se pot rupe. Luați aminte la ce a spus Pavel despre această îndurare atât de profundă, și imposibil de pătruns.
„Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? ….nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru”(Romani 8:35,38-39).
În ciuda eșecului rușinos al ucenicilor, îndurarea lui Dumnezeu era la lucru din plin în ei prin Duhul Sfânt. Și acea milă a decis victoria după ziua întunecată a crucii. O sămânță de credință fusese plantată în inima urmașilor lui Isus, și casele lor au fost construite pe stâncă. Casele lor au fost zguduite, desigur, pe măsură ce furtunile din partea lui Satan băteau în ziduri și valuri puternice loveau temeliile. Dar când furtunile s-au sfârșit, era evident că acele case au rezistat testului. 

duminică, aprilie 16, 2017

HRISTOS, MIJLOCITORUL ȘI DOMNUL NOSTRU ÎNVIAT

„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei" (Evrei 7:25).
Ce vrea să spună Scriptura când ne amintește că Isus face mijlocire pentru noi? Cred că acest subiect este atât de adânc, atât de plin de majestate și dincolo de înțelegerea umană, eu tremur chiar și la ideea de a-l discuta. Savanții în cercetarea Bibliei au diferite opinii despre înțelesul acestui subiect. Dar nici o carte sau comentariu biblic nu mi-a satisfăcut căutările. De fapt, cu cât citesc mai multă învățătură despre aceasta, cu atât sună tot mai confuz.
Totuși, prin rugăciune și încredere în călăuzirea Duhului Sfânt, am început să pricep puțintel din acest subiect nemaipomenit. Rugându-mă foarte simplu: „Doamne, cum îmi afectează viața mea mijlocirea ta ce are loc în cer? Cuvântul Tău spune că Tu te înfățișezi înaintea Tatălui în numele meu. Ce înseamnă acest lucru în umblarea zilnică ce o am cu Tine. Nu am nevoie să știu ce au învățat marii învățați. Doar arată-mi un adevăr simplu de care pot să mă agăț și să mi-l însușesc pentru viața mea.”
Perspectiva populară evanghelică despre mijlocirea lui Hristos este că Isus s-a întors în cer pentru a servi ca Mare Preot în numele nostru. Nu există nici o îndoială cu privire la aceasta. Biblia declară în mod răspicat: „Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer” (Evrei 9:24).
Eu cred că Isus mijlocește astăzi pentru a-Și proteja poporul, pentru a ne ține la distanță de păcat și a ne menține în dragostea lui Dumnezeu. El nu va permite nici unui lucru — nici fricii, nici căderii temporare, nici unei acuzații din partea lui Satan — să ne înstrăineze pe noi de Tatăl. Cu alte cuvinte, El se roagă pentru noi în același mod în care s-a rugat pentru ucenicul său Petru: „ca să nu se piardă credința ta” (Luca 22:32).
Mântuitorul nostru este viu în glorie chiar acum. Și El este atât Dumnezeu cu desăvârșire cât și om cu desăvârșire, având mâini și picioare, ochi, păr. De asemenea El are semnele cuielor în mâini și picioare, rana din coasta Sa. El niciodată nu Și-a lepădat umanitatea, El încă este om în slavă. Și chiar acum, omul nostru din veșnicie este la lucru pentru a Se asigura că niciodată nu vom fi jefuiți de pacea pe care El ne-a dat-o când a plecat. El slujește în calitate de Mare Preot pentru noi, implicat în mod activ în păstrarea trupului Său de pe Pământ plin de pacea Sa. Iar când va reveni, El vrea ca noi să „fim găsiți înaintea Lui ....în pace” (2 Petru 3:14).
Fie ca aceste sărbători de Paște să fie un timp în care puteți să celebrați că El este viu și pacea turnată în noi datorită acestui fapt. 

sâmbătă, aprilie 15, 2017

GENEROZITATEA TATĂLUI NOSTRU - Carter Conlon