vineri, aprilie 28, 2017

NICI O CALE OMENEASCĂ DE SCĂPARE

Să vorbim despre robia față de păcat — adică, bătălia ta cu carnea. Sub Noul Legământ, Dumnezeu permite diferitelor situații să intre în viața ta pentru a scoate în evidență neajutorarea ta și dependența ta de El pentru a te elibera prin credință. Dumnezeu nu ne conduce niciodată în ispită dar El permite să ajungem în impas uneori.
Dacă ai un păcat ce te copleșește mereu, duhuri mincinoase vin împotriva ta cu minciuni demonice: „Nu vei izbuti. Te duci la fund! Vei sfârși distrus.” Tu te întrebi, „Doamne, cum mă voi ridica vreodată de aici? Am căzut atât de jos!”
Tu știi că nu poți fugi de dușman și nu ești de talia lui Satan în luptă. Așa că stai înaintea lui ghemuit într-un colț, tremurând și înfricoșat. Poate fugi la prieteni, la consilieri,  la oricine care te va asculta cum plângi și te rogi. Faci totul cu excepția de a fi neclintit și a te încrede în Domnul pentru a aduce eliberare.
Vechiul Testament ne dă exemplu după exemplu despre cum noi nu avem putere în firea noastră pământească pentru a duce lupte spirituale. Omul nostru cel vechi este cu totul fără putere și slab, dar avem un om nou înlăuntrul nostru iar el trebuie să își supună viața în totalitate în mâinile Domnului. Acest nou om înțelege că nu există nici o cale omenească de scăpare iar Dumnezeu trebuie să ducă întreaga luptă pentru el. Noi ne împotrivim diavolului prin puterea Duhului Sfânt, care este descoperită în noi numai și numai prin credință.
„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare’”(Isaia 41:10).

joi, aprilie 27, 2017

DOAR RĂMÂI LINIȘTIT

Te confrunți cu o criză crâncenă chiar acum? E posibil să te întrebi: „Ce trebuie să fac când sunt adus într-o asemenea situație disperată? Ce ar trebui să fac când totul pare fără speranță — când nu mai am încotro să mă duc sau nu am nici scăpare vizibilă? Ce se întâmplă când sunt copleșit de frică pentru că totul se prăbușește în jurul meu și eu nu am răspunsuri pentru problemele mele, nimeni nu îmi spune cum să ies din necazul meu?”
Domnul nostru nu este ca un șef aspru și când ne vede într-o situație grea și înfricoșătoare, El dorește să ne audă că strigăm la El. Lui îi face plăcere o rugăciune de genul: „Doamne, mi-e teamă! Tu ai fost mereu credincios să îmi dai izbăvire și știu că Tu ai puterea să mă izbăvești chiar acum. Tată, eu îmi încredințez viața în mâinile Tale.”
Iată cum a răspuns Dumnezeu lui Israel când ei se confruntau cu o criză majoră: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta...... Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi” (Exod 14:13-14).
Domnul le spunea: „Prima problemă de care trebuie să vă ocupați este frica voastră! Eu voi lupta pentru voi și vă voi salva, vă voi da izbăvire. Acum, vreau să permiteți ca această promisiune să fie tăria voastră. Lăsați ca aceasta alunge toată frica voastră!”
Iar El îți spune același lucru ție astăzi. 

miercuri, aprilie 26, 2017

CÂND NU ESTE SCĂPARE

Citim în Exodul capitolul 14 că Dumnezeu le-a spus copiilor lui Israel să îți așeze tabăra „înainte de Pi-Hahirot, între Migdol și mare” (Exod 14:2). Această locație era situată între două trecători montane având marea de cea de-a treia latură. Singura cale posibilă de scăpare era înapoi în deșert — și aceea era blocată de către armata lui faraon, care se apropia.
Israeliții erau îngroziți de situația în care se aflau și erau la fel de îngroziți la gândul că Dumnezeu Însuși i-a călăuzit în acel loc! Erau atât de multe căi prin care Dumnezeu ar fi putut să își salveze poporul. El ar fi putut să aranjeze dinainte să le cadă roțile carelor conduse de egipteni, împotmolindu-i în deșert și făcându-i să moară de foame.
Sau El ar fi putut trimite norul supranatural asupra taberei egiptene să îi pună în confuzie făcându-i pe soldați să fugă de colo colo zile întregi în dezordine și haos. Dar, în schimb, El a ales să trimită norul în spatele israeliților drept protecție.
Sau El ar fi putut trimite un singur înger să lichideze întreaga armată egipteană într-o clipită. Dumnezeu ar fi putut alege o mulțime de căi să îi distrugă în orice moment.
Totuși, Dumnezeu a ales să nu acționeze în acest fel. Mai degrabă, Dumnezeu a considerat potrivit să înghesuie pe Israel într-o situație alarmantă și foarte strânsă din care era imposibil să fugă prin mijloace umane. Cum putem cunoaște că Dumnezeu a ordonat această situație înfricoșătoare pentru a testa pe poporul Lui? Cuvântul Lui Însuși spune asta: „Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile [Mele].”(Deuteronom 8:2).
Domnul Își călăuzește copiii în mijlocul circumstanțelor dificile pentru ca să le dea prilejul de a-și pune viețile în mâinile Lui — să stea liniștiți și să se încreadă în El că va izbăvire și călăuzire. 

marți, aprilie 25, 2017

„DUMNEZEULE, UNDE EȘTI?”

În momente de criză vrem să luăm măsuri și să rezolvăm situația. Este împotriva naturii noastre să stăm liniștiți și să așteptăm; de fapt, a aștepta neclintit ca Dumnezeu să acționeze este probabil cel mai dificil lucru în umblarea creștină. Chiar și credincioșii devotați uneori întră în panică atunci când Domnul nu intră în acțiune repede, și ei deseori strigă plini de disperare, „Doamne, fă ceva!”
Dumnezeu este în căutarea unui popor care se va încrede în El în fiecare criză, încercare și situație fără speranță. Cu adevărat, pe cât de greu este de înțeles, Dumnezeu de multe ori ne conduce în situații care sunt alarmante și dificile pentru a ne testa. El vrea să vadă dacă suntem dornici să stăm nemișcați și să îl așteptăm pe El ca să aducă izbăvirea supranaturală. El produce roade bune în noi și ne transformă în exemple de credință ca să fim mărturia Sa într-o epocă lipsită de evlavie și fără credință.
„Pașii unui om bun sunt ordonați de Domnul, și El își găsește plăcerea în calea lui.” (Psalmul 37:23 versiunea KJV). Ordonați înseamnă „aranjat mai dinainte, fixat, ordinat de Dumnezeu.” Aceasta înseamnă că Dumnezeu, nu diavolul, estcel care ne conduce în locuri dificile. Nu doar că El lasă încercarea în viața noastră, dar El face aceasta cu bună știință — și asta este greu pentru noi să acceptăm!
Nu cred că Dumnezeu ne-ar conduce vreodată în pragul unei situații dificile și apoi să ne abandoneze acolo. El este absolut credincios față de copiii Lui în fiecare criză. Intervenția Lui s-ar putea să nu fie conform cu programul nostru dar El întotdeauna acționează și este datoria noastă și privilegiul nostru să stăm liniștiți și să ne încredem că El ne va susține până veni victoria.  

luni, aprilie 24, 2017

MAI REZISTĂ ÎNCĂ PUȚIN TIMP - Gary Wilkerson

Ai fost vreodată într-o călătorie cu mașina și după ce ai condus sute de mile, vezi un semn care indică doar treizeci de mile până la destinația ta? Ai crede că acele câteva mile din final vor trece repede dar se pare că trec extrem de încet. Ultima parte a călătoriei poate fi cea mai grea.
Același lucru poate fi spus despre credința noastră în timpul circumstanțelor dificile. Tatăl meu mi-a spus cândva: „Fiule, când simți că ai vrea să renunți, când simți că viața ta a pierdut direcția și nu îl mai auzi pe Dumnezeu, nu te da bătut. Acea ultimă parte este cea mai grea.”
 „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit (Evrei 10:36).
Vreau să te încurajez să nu te dai bătut pentru încă puțină vreme. Știu că e posibil să simți că visul tău nu va ajunge niciodată realitate și vrei să renunți. Dumnezeu îți spune: „Rezistă pentru încă puțină vreme, dragul meu. Victoria este gata să apară.”
Am întâlnit atât de mulți oameni care trăiesc o viață mediocră deoarece promisiunile lui Dumnezeu pentru ei s-au materializat prea încet. Dacă ar fi rezistat numai puțin mai mult, ar fi ajuns la împlinirea după care au tânjit. Dar și-au abandonat credința, și-au părăsit dârzenia, au abandonat visul și scopul. Și făcând astfel, au început să trăiască o viață de tăcută disperare pentru că nu mai aveau cu adevărat încredere în Dumnezeu.
Când nu mai avem credință în Dumnezeu pentru lucruri mari, ne mișcăm în propria noastră putere — complet fără puterea Lui. Așadar, rezistă încă puțină vreme pentru că „după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit.”

sâmbătă, aprilie 22, 2017

APROPIE-TE DE EL CU ÎNCREDERE - Nicky Cruz

Pentru a fi în stare să urmăm pe Duhul Sfânt și să fim sensibili la toate ocolișurile Lui, noi trebuie să avem întâi de toate o inimă deschisă, înclinată spre rugăciune care stă legată de Dumnezeu. Isus este cel mai mare exemplu al nostru în acest aspect.
Nici o altă latură a vieții lui Isus nu strălucește mai mult decât dependența Sa de rugăciune și comuniune cu Tatăl Său ceresc. Este caracteristica ce a definit slujirea Lui și puterea din spatele a tot ceea ce a spus și a făcut El. Isus s-a rugat în mod constant, la orice ocazie. El s-a rugat pentru păcătoși, pentru ucenicii Lui, pentru înțelepciune și călăuzire, pentru mâncarea și apa Lui — pentru totul. Și de multe ori s-a retras singur la o parte pentru a auzi vocea Duhului fără distrageri.
Rugăciunea este poarta prin care Duhului îi permis accesul în inimile și mințile noastre, și orice fel de cerere pentru călăuzire și direcție din partea lui Dumnezeu trebuie să înceapă cu acest simplu act de comunicare.
Când ne rugăm, putem fi complet cinstiți. Isus ne cunoaște inimile, motivele noastre, gândurile noastre, păcatele noastre și luptele noastre. El înțelege pe deplin durerea și ispitele noastre: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16).
Isus ne înțelege mai bine decât ne înțelegem pe noi înșine. El ne-a creat și a locuit printre noi. El știe prin ce trecem. Și o parte din eficiența noastră pentru Hristos este dată de dorința noastră de a ne deschide inimile și sufletele față de El — să îi permitem Lui să ia parte la eșecurile și reușitele noastre.
Nicky Cruz, un evanghelist și autor prolific cunoscut la nivel internațional, s-a întors la Hristos Isus de la o viață de violență și crimă după ce s-a întâlnit cu David Wilkerson în orașul New York în anul 1958. Istoria convertirii lui dramatice a fost povestită pentru prima dată în cartea Crucea și Pumnalul de David Wilkerson și mai apoi în propria lui carte bestseller Fugi, băiete, fugi.

vineri, aprilie 21, 2017

NOI CREDEM!

Era noaptea dinaintea răstignirii lui Hristos. Isus Și-a adunat ucenicii în camera de sus pentru a-i pregătii pentru plecarea Sa de pe pământ. După ce împreună au luat parte la cină, Domnul a luat un ștergar și a început să spele picioarele bărbaților prezenți.
În seara aceea, Isus a spus acestor urmași devotați că El urma să fie „înălțat” (însemnând crucificat) de mâinile oamenilor nelegiuiți. Când El le-a spus acest lucru, Isus îi avertiza în privința a ceea ce urma să se întâmple.
Isus Și-a terminat mesajul zicându-le: „Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; acum las lumea și Mă duc la Tatăl.” (Ioan 16:28).
La care ucenicii au răspuns: „Iată că acum vorbești deslușit și nu spui nici o pildă. Acum cunoaștem că știi toate lucrurile....de aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu”(Ioan 16:29-30).
Ucenicii îl înștiințau pe Isus că ei au înțeles fără nici o îndoială ce le-a spus El. Însă, mult mai important, luați aminte la cuvintele lor din ultimul verset: „Acum cunoaștem [acum noi suntem siguri – KJV]….noi credem.”
Se părea că o credință măreață a pus stăpânire în sufletele lor. Acești bărbați îi declarau lui Isus: „Acum Te vedem, Isus! Acum cunoaștem. Acum noi credem.

joi, aprilie 20, 2017

ÎNDURARE, PACE ȘI BUCURIE

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27).
La cruce, îndurarea și pacea a luat chipul lui Isus Hristos. De-a lungul istoriei, pacea a fost promisă ori de câte ori un copil al lui Dumnezeu s-a încrezut pe deplin în puterea purificatoare și vindecătoare a sângelui lui Hristos. Este pacea lui Hristos Însuși, acea pace care guvernează paradisul.
Cuvintele apostolului Pavel pe această temă au menirea să ajute pe fiecare credincios să aplice acest adevăr în umblarea personală.
Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre şi fiţi recunoscători” (Coloseni 5:15, sublinierea mea).
Dragi sfinți, aceasta este speranța noastră în toate bătăliile noastre: Pacea lui Hristos să stăpânească în inimile voastre prin odihna în promisiunile lui Dumnezeu. „Însuşi Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi!” (2 Tesaloniceni 3:16).
Fie ca rugăciunea lui Pavel să devină și a noastră, în aceste zile de incertitudine:
„ Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!” (Romani 15:13).
Mulțumim lui Dumnezeu pentru bucuria și pacea Lui! 

miercuri, aprilie 19, 2017

ESTE DUMNEZEU MÂNIOS PE TINE?

„Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?” (Evrei 12:6-7).
Niciodată nu ești iubit mai mult decât atunci când ești disciplinat sau corectat de către Domnul. De fapt, întregul proces de disciplinare este legat în întregime de dorința lui Dumnezeu pentru tine. Totul are menirea de a te scufunda în cunoașterea și slava Lui Însuși. Și adu-ți aminte, Dumnezeu nu pedepsește pe copiii Săi cu mânie.
Totuși, nu vă înșelați. Biblia numește aceste momente de disciplină dureroase. În nici un caz nu sunt pline de bucurie. „ Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie” (Evrei 12:11). Cu toate acestea, ne spune, „dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii” (același verset).
De-a lungul anilor, a trebuit să sting multe din săgețile și minciunile lui Satan, însă azi proclam cu o mare îndrăzneală, „Dumnezeu nu este mânios pe mine. Și, dragă urmaș al lui Isus, El nu este mânios pe tine. De aceea, stinge orice îți spune diavolul pentru a încerca să te convingă să crezi contrariul!”
Aceasta este victoria crucii: Pacea cu Dumnezeu și însăși pacea lui Dumnezeu

marți, aprilie 18, 2017

MILA DE NEPĂTRUNS A LUI DUMNEZEU

Scena de pe dealul Golgotei nu arăta a victorie. Dar în acea zi avea loc ceva de care Satan nu era conștient. Era ceva ce el nu va înțelege niciodată despre binecuvântatul nostru Salvator. Mă refer la mila de nepătruns a lui Dumnezeu în Hristos!
Ceva incredibil se întâmplă când o persoană primește pe Isus ca Domn în viața lui. Odată ce ei părăsesc lumea și încep a-L urma pe El, ei sunt legați pentru totdeauna de Domnul cu funii de dragoste ce nu se pot rupe. Luați aminte la ce a spus Pavel despre această îndurare atât de profundă, și imposibil de pătruns.
„Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? ….nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru”(Romani 8:35,38-39).
În ciuda eșecului rușinos al ucenicilor, îndurarea lui Dumnezeu era la lucru din plin în ei prin Duhul Sfânt. Și acea milă a decis victoria după ziua întunecată a crucii. O sămânță de credință fusese plantată în inima urmașilor lui Isus, și casele lor au fost construite pe stâncă. Casele lor au fost zguduite, desigur, pe măsură ce furtunile din partea lui Satan băteau în ziduri și valuri puternice loveau temeliile. Dar când furtunile s-au sfârșit, era evident că acele case au rezistat testului. 

duminică, aprilie 16, 2017

HRISTOS, MIJLOCITORUL ȘI DOMNUL NOSTRU ÎNVIAT

„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei" (Evrei 7:25).
Ce vrea să spună Scriptura când ne amintește că Isus face mijlocire pentru noi? Cred că acest subiect este atât de adânc, atât de plin de majestate și dincolo de înțelegerea umană, eu tremur chiar și la ideea de a-l discuta. Savanții în cercetarea Bibliei au diferite opinii despre înțelesul acestui subiect. Dar nici o carte sau comentariu biblic nu mi-a satisfăcut căutările. De fapt, cu cât citesc mai multă învățătură despre aceasta, cu atât sună tot mai confuz.
Totuși, prin rugăciune și încredere în călăuzirea Duhului Sfânt, am început să pricep puțintel din acest subiect nemaipomenit. Rugându-mă foarte simplu: „Doamne, cum îmi afectează viața mea mijlocirea ta ce are loc în cer? Cuvântul Tău spune că Tu te înfățișezi înaintea Tatălui în numele meu. Ce înseamnă acest lucru în umblarea zilnică ce o am cu Tine. Nu am nevoie să știu ce au învățat marii învățați. Doar arată-mi un adevăr simplu de care pot să mă agăț și să mi-l însușesc pentru viața mea.”
Perspectiva populară evanghelică despre mijlocirea lui Hristos este că Isus s-a întors în cer pentru a servi ca Mare Preot în numele nostru. Nu există nici o îndoială cu privire la aceasta. Biblia declară în mod răspicat: „Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer” (Evrei 9:24).
Eu cred că Isus mijlocește astăzi pentru a-Și proteja poporul, pentru a ne ține la distanță de păcat și a ne menține în dragostea lui Dumnezeu. El nu va permite nici unui lucru — nici fricii, nici căderii temporare, nici unei acuzații din partea lui Satan — să ne înstrăineze pe noi de Tatăl. Cu alte cuvinte, El se roagă pentru noi în același mod în care s-a rugat pentru ucenicul său Petru: „ca să nu se piardă credința ta” (Luca 22:32).
Mântuitorul nostru este viu în glorie chiar acum. Și El este atât Dumnezeu cu desăvârșire cât și om cu desăvârșire, având mâini și picioare, ochi, păr. De asemenea El are semnele cuielor în mâini și picioare, rana din coasta Sa. El niciodată nu Și-a lepădat umanitatea, El încă este om în slavă. Și chiar acum, omul nostru din veșnicie este la lucru pentru a Se asigura că niciodată nu vom fi jefuiți de pacea pe care El ne-a dat-o când a plecat. El slujește în calitate de Mare Preot pentru noi, implicat în mod activ în păstrarea trupului Său de pe Pământ plin de pacea Sa. Iar când va reveni, El vrea ca noi să „fim găsiți înaintea Lui ....în pace” (2 Petru 3:14).
Fie ca aceste sărbători de Paște să fie un timp în care puteți să celebrați că El este viu și pacea turnată în noi datorită acestui fapt. 

sâmbătă, aprilie 15, 2017

GENEROZITATEA TATĂLUI NOSTRU - Carter Conlon

vineri, aprilie 14, 2017

EL ERA PUTERNIC ÎN CREDINȚĂ

„[Avraam] nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească” (Romani 4:20-21, sublinierea mea). Prin credință, Avraam „ a dat slavă lui Dumnezeu”. Și la fel ca Avraam, noi dăm glorie lui Dumnezeu când îmbrățișăm cu totul fiecare din promisiunile Lui.
Când ne merge bine pe toate planurile, este ușor să mărturisim „Dumnezeu poate face orice!” Putem să asigurăm pe alții fără nici un efort că Dumnezeu va răspunde rugăciunilor lor și vom declara cu îndrăzneală că Domnul totdeauna Își ține Cuvântul. Dar când tot din jurul nostru pare să conspire împotriva împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu — când toate dovezile fizice par mai mult a fi mânia lui Dumnezeu decât recompensa Lui — Duhul Sfânt se înalță înlăuntrul nostru cu adevărate cuvinte de mângâiere: „Ține-te tare! Încrede-te în El! Nu ești despărțit de dragostea lui Dumnezeu. El este la lucru în situația ta, așa că nu șovăi. În schimb, înalță-te și luptă lupta cea bună a credinței.”
Te las cu acest pasaj puternic de la apostolul Pavel. El ne aduce aminte de nesfârșita credincioșie a lui Dumnezeu în fiecare situație, în fiecare moment al încercării noastre:
„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat”. Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:35-39). 

joi, aprilie 13, 2017

BUTONUL DE REFRESH A LUI DUMNEZEU - Gary Wilkerson

Cu toții avem distragerile noastre, dar să fim sinceri — bărbații sunt cei mai răi când vine vorba de sport. Nu mă refer la a juca diferite sporturi — ceea ce de fapt ar fi bine pentru mulți telespectatori înrăiți — ci doar a fi la curent cu știrile din sport. Telefoanele inteligente și aplicația ESPN au făcut din soții, odată atenți, în niște oameni cu ochii lipiți de ecrane. Tot ce e necesar să facă un tip este să apese în mod silențios butonul „refresh”- reîmprospătare și zeci de scoruri ale meciurilor vor fi actualizate imediat. Fiecare seară de întâlnire va fi cu riscul constant de a trage niște priviri pe-sub-masă.
Acum permiteți-mi să cânt laude butonului de „refresh” din împărăția lui Dumnezeu. Cu o singură atingere a mărețului Său har, orice este vechi este complet șters — și viața este reînnoită în totalitate. Sunt momente în viața noastră când este nevoie ca aceasta să aibă loc, și bineînțeles, Singurul care poate face acest lucru este Isus. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi”(2 Corinteni 5:17). Exact ca o aplicație de computer, nimic nu se schimbă în viața noastră — totul rămâne înghețat, înțepenit — până când nu apăsăm butonul „refresh”. Ești împotmolit în forme ale vechiului stil de viață, căi care te împiedică să guști din prospețimea vieții în Hristos?
Isus are puterea să schimbe totul! Și exact ca femeia care a fost vindecată pentru că s-a atins de poala hainei Sale, tu poți fi vindecat și împrospătat cu o singură atingere din partea Lui. 

EL ESTE CEL CE RĂSPLĂTEȘTE

„Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6).
Cu toții dorim să revendicăm pentru noi înșine promisiunile lui Dumnezeu, nu doar pentru mângâierea și binecuvântarea noastră ci și pentru a-I face Lui pe plac. Dorim o credință care aduce glorie Lui, cu toate acestea sunt momente când mulți dintre noi ne chinuim din greu să prindem o așa credință.
De multe ori ne tulburăm când rugăciunile noastre nu primesc răspuns și începem să punem la îndoială credința noastră, întrebându-ne: „Oare este încrederea mea în Domnul prea slabă? Sunt eu încet la a mă încrede? Este vreo rădăcină rea de necredință înfiptă în vreun loc din inima mea?”
Noi încercăm așa din răsputeri să credem, chinuindu-ne atât de tare să îi plăcem Domnului cu o credință autentică, încât ne zădărnicim propria credință prin judecată. Acum, după mulți ani în slujba lui Dumnezeu vreau să vă spun ce a devenit pentru mine credința adevărată:
  • Înseamnă a mă ține strâns de promisiunile lui Dumnezeu când nu există nici o dovadă vizibilă că promisiunile Lui se împlinesc.
  • Înseamnă a mă încrede în Duhul Sfânt că îmi va ține sufletul în pace, fiind convins că Dumnezeu lucrează toate lucrurile pentru binele meu.
  • Înseamnă a mă odihni în această declarație a lui Pavel: „ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28)

miercuri, aprilie 12, 2017

SOLDAȚII SPIRITUALI AI LUI DUMNEZEU

În fiecare epocă, Dumnezeu a așezat mijlocitori exact pe liniile frontului pentru a duce lupta împotriva căpeteniilor și domniilor lui Satan. Astăzi acești soldați spirituali pot fi găsiți în fiecare națiune — și este un motiv pentru care se numesc „războinici ai rugăciunii”. Mulți dintre cei care ne scriu la misiunea noastră vorbesc despre lupta spirituală intensă din viețile lor.
Un mijlocitor de 91 de ani ne-a scris următoarele: „Mă simt epuizat, după ce am slujit [Domnului pentru atâți ani] în fața a ceea ce a venit în calea mea. Sunt slab în trupul meu după ani de suferință dar încă am toate grijile și încercările altora mereu înaintea mea.... De când aveam patru ani, am iubit și m-am rugat pentru alții. Am fost un mijlocitor toți acești ani. Eu iau înapoi terenul pe care Satan încearcă să îl fure prin faptul că mă rog în Duhul și eu primesc noi puteri.”
Timp de o viață întreagă, acest sfânt a luat în serios îndemnul lui Iuda: „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu” (Iuda 20-21). Mesajul pentru cei care se află în toiul luptei spirituale este clar: „Zidiți-vă sufletește pe credința voastră prea sfântă. Țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu. Observăm că Iuda își autorizează cuvintele cu un îndemn de a ne ruga în Duhul Sfânt.
Este cu desăvârșire imposibil să ne zidim pe noi înșine în credință prin puterea și abilitatea umană. Fără Duhul Sfânt, nu suntem în stare să ne ținem în cunoașterea și siguranța dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Noi nici măcar nu ne putem compara cu puterile întunericului! Nici măcar nu putem ridica scutul credinței pentru a stinge săgețile arzătoare ale iadului doar prin simplul fapt că hotărâm în mintea noastră să facem asta. Avem nevoie de Duhul lui Dumnezeu pentru a ne da putere în toate lucrurile. 

marți, aprilie 11, 2017

PE DEPLIN CONVINS DE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

„Stiu în Cine am crezut şi sunt convins că El poate să păzească până în ziua aceea ce I-am încredinţat” (2 Timotei 1:12, sublinierea mea). Acestea sunt cuvintele unui om aproape de moarte. Apostolul Pavel se adresa ucenicului său, tânărul slujitor-în-pregătire, Timotei. Ulterior în aceeași scrisoare, Pavel se destăinuie lui Timotei cu aceste cuvinte: „Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința” (2 Timotei 4:6-7).
Deși Pavel adresa aceste cuvinte lui Timotei, mesajul lui vorbește fiecărui slujitor al lui Hristos care se confruntă cu mari suferințe. Să luăm în considerare contextul: In toiul propriilor încercări crunte — tocmai la vremea morții lui — Pavel era pe deplin convins de dragostea lui Dumnezeu pentru el. Mai mult, el era convins de capacitatea Domnului „să păzească....ce I-am încredințat” în ciuda tuturor dovezilor care arătau contrariul.
Preaiubiților, sfatul lui Pavel este pentru toți cei care sunt asaltați zilnic de forțe satanice, sunt implicați într-un cumplit război spiritual, care suferă greutăți ca buni soldați. Cum putea Pavel să vorbească cu așa certitudine de credincioșia lui Dumnezeu în mijlocul fiecărei încercări? De ce anume era convins Pavel cu privire la Domnul care a dat naștere la o așa credință?
Pavel niciodată nu a numit lucrurile pe care el le-a „încredințat” lui Dumnezeu până în ziua aceea. Putem doar specula în ceea ce privește identitatea acelor lucruri. Totuși, la fel ca Pavel, și noi trebuie să fim pe deplin convinși de credincioșia lui Dumnezeu de a păzi acele lucruri pe care le-am încredințat Lui. Într-adevăr, pentru a face față încercărilor în aceste zile istovitoare, noi trebuie să fim total convinși că Isus este Domnul nostru și Salvatorul nostru. 

luni, aprilie 10, 2017

UMBLAREA ÎN ÎNVĂȚĂTURA SĂNĂTOASĂ - Gary Wilkerson

Pavel zice că avem trei lucruri de făcut în timp ce rămânem aici pe pământ înainte de revenirea lui Hristos.
Primul dintre acestea este: „să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe potrivnici”(Tit 1:9). Cuvântul „sănătos” aici semnifică ceva de nemișcat, de necontrazis, tare ca o stâncă. Dumnezeu a elaborat învățătura în așa fel încât noi să avem ceva de încredere, pe care să ne bazăm viețile. Dar aceasta nu poate fi frivolă, ușuratică, sau pur și simplu să fie exaltantă și emoțională urechilor noastre. Acel fel de doctrină este în prim plan azi și suflată de vânturile toanelor carnale în ziua următoare. Pentru unii din biserică, a dobândi învățătura sănătoasă înseamnă să lase din mâini ultima carte creștină best-seller și să ia Cuvântul lui Dumnezeu, pe care El ni la oferit pentru beneficiul nostru etern.
Al doilea lucru: noi trebuie să trăim o viață care să fie o mărturie sfântă. „ Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!” (Tit 3:8)
Și al treilea: noi trebuie să împărtășim evanghelia prin cuvânt și faptă: „ Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat” (Tit 2:11).
Te întreb: în calitate de lumini vii ale lui Dumnezeu într-o cultură întunecată — drept sare a Lui menită să mențină viața — practicăm noi aceste lucruri? Sau ne-am pierdut aroma noastră sfântă? Am redus Cuvântul Lui la simple sfaturi pentru a trăi mai bine, sau încă mai credem că are puterea vieții de înviere?
Dacă noi cu adevărat credem că evanghelia lui Hristos este Veste Bună — că El a murit pentru păcătoși — atunci am spune și altora despre aceasta fără a ne cere scuze. Și ei vor cunoaște puterea ei prin mărturia pe care o trăim. 

sâmbătă, aprilie 08, 2017

FOC MISTUITOR - Jim Cymbala

Isus nu a botezat pe nimeni cu apă. De ce? Pentru că botezul pe care El urma să îl dea era botezul cu Duhul Sfânt și cu foc (vezi Luca 3:16). Să nu luați acele cuvinte ca fiind o indicație că ar fi două botezuri, unul al Duhului și altul al focului. În schimb, Luca folosea o imagine — focul ca simbol al Duhului — pentru a descrie un  botez. Isus botează în focul mistuitor al Duhului Sfânt.
Dacă aprinzi un chibrit și dai foc unei bucăți de lemn, focul va pătrunde lemnul. Aceasta face Duhul Sfânt în viețile noastre. El trecere dincolo de aparențele de suprafață la rădăcina ființei noastre. Duhul nu pune plasturi pe nimic — El pătrunde in miezul problemelor noastre pentru a oferi ajutor. În același fel, predicarea ce are ungerea Duhului este o predicare înflăcărată. Aceasta nu înseamnă să dai în cap oamenilor sau să îi condamni; mai degrabă, înseamnă lucrarea care pătrunde inima, dezvăluie păcatul și arată în mod viu nevoia după Isus Hristos. Fără focul Duhului Sfânt, predicarea poate coborî la nivelul unui simplu spectacol de divertisment sau etalare a oratoriei.
Când Petru a predicat prima predică din era creștină, acele cuvinte lipsite de elocvență dar pline de înflăcărare au produs o convingere profundă și o reacție de „Ce să facem?” (Faptele Apostolilor 2:37). Predarea de materiale auxiliare pentru a ajuta predicatorii să comunice sunt de folos, dar fără focul Duhului, inimile nu vor fi niciodată aduse la umilință și frânte înaintea Domnului.
În Ieremia, Dumnezeu adresează întrebarea: „Nu este Cuvântul Meu ca un foc? (Ieremia 23:29, subliniere adăugată). Cuvântul predicat cu focul Duhului taie prin harababură și se ocupă de  condiția tulburată a inimii noastre. Mulți oameni probabil au puțin interes în trăirea cuvântului de foc al lui Dumnezeu, ei preferă slujbe pline de amuzament și predici care nu sunt provocatoare. Dar focul Duhului trece direct la subiect și se ocupă cu obstacolele ce ne țin departe de binecuvântările lui Dumnezeu.

Jim Cymbala a fondat Biserica Brooklyn Tabernacle cu mai puțin de douăzeci  de membri într-o clădire mică aflată în ruine dintr-o zonă dificilă a orașului. Născut în Brooklyn, el este prieten de multă vreme atât al lui David cât și al lui Gary Wilkeson. 

vineri, aprilie 07, 2017

UN FAR AL SPERANȚEI

Credința noastră în vremuri de necaz ne aduce o dovadă „de o bună mărturie”.
„ Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie” (Evrei 11:2). Cuvântul grecesc pentru „a căpăta” înseamnă „a depune mărturie”. Înaintașii noștri în Domnul aveau o credință stabilă, ancorată. Și credința lor de neclintit a devenit pentru noi o mărturie în fața lumii cu privire la credincioșia lui Dumnezeu în mijlocul vremurilor de necaz.
Gândește-te la câte au avut de îndurat înaintașii noștri: inundații, lanțuri, închisoare, foc, tortură, război, gropi cu lei. Prin toate acestea, încrederea lor în Domnul nu a șovăit. De ce? Pentru că ei aveau o mărturie interioară că erau plăcuți lui Dumnezeu. Strămoșii noștri știau că Dumnezeu zâmbea spre ei, spunându-le: „Felicitări! M-ai crezut și te-ai încrezut în Mine.”
„Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Ori de câte ori ne ținem poziția în credință prin vremuri grele, noi primim aceeași afirmare din Duhul Sfânt: „Bine ai făcut! Tu ești mărturia iubită a lui Dumnezeu.”
Pe măsură ce tu te odihnești în El în mijlocul furtunii, ținându-ți poziția în credință, tu capeți „o bună mărturie”. Tu slujești drept un far de speranță pentru cei din jurul tău. Acei care privesc viața ta — acasă, la lucru, pe strada ta — află că speranța este la dispoziția lor. Când te urmăresc în ora ta de criză, ei își dau seama că „Aici stă cineva care nu și-a pierdut credința în Dumnezeu. El nu are nici un fel de frică. Ce îi dă puterea să se încreadă printr-o așa situație de tumult?”
Dumnezeul nostru ne-a oferit tot ceea ce avem nevoie pentru a ne susține credința, chiar și când calamitățile cresc în intensitate. Nouă ni s-a dat mărturia Duhului Sfânt, care rămâne în noi, și în Cuvântul lui Dumnezeu descoperit pe deplin în Scripturi. Acestea ne vor susține, obținând pentru noi mărturia unui bun raport chiar și când lumea se clatină.

joi, aprilie 06, 2017

MAREA NOASTRĂ PROTECȚIE

Când ești în toiul luptei, Satan va trimite acuzații spre tine. El îți va aduce aminte de fiecare păcat din trecut, fiecare moment întunecat, fiecare lucru nesăbuit pe care l-ai făcut vreodată. Nu e de mirare că Pavel a numit aceste acuzații săgeți înflăcărate sau „săgeți arzătoare”(vezi Efeseni 6:16). Traducerea este din original este „furia inflamată”. Mulți sfinți cunosc durerea cuvintelor răutăcioase care rănesc ce țintesc spre tine de la cei din jurul tău. Astfel de acuzații nechibzuite sunt cu adevărat săgeți arzătoare de furie incandescentă.
Uneori poate crezi că ești singurul care te afli sub un așa atac cumplit. În asemenea situații te simți singur, izolat în suferința ta. Chiar și cei cărora le pasă de tine în cel mai profund mod par că nu pot înțelege în întregime prin ce treci tu.
Apostolul Petru ne reamintește: „ Preaiubiților, un vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi, dimpotrivă, bucurați-vă întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți la arătarea slavei Lui” (1 Petru 4:12-13).
În cele din urmă, Pavel ne învață: „Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței cu care veți stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6:16).
Ce anume este scutul credinței? Este o armură impenetrabilă făurită din promisiunile lui Dumnezeu și lustruită cu credința noastră. Acest scut este marea noastră protecție împotriva fiecărui cuvânt diavolesc și dureros vorbit împotriva noastră. A-l ține sus împotriva măcelului dușmanului înseamnă să stingi fiecare voce de frică și necredință. Este apărarea care spune cu încredere: „Satan, nu sunt în necunoștință de planurile tale. Nimic — nici durerea orbitoare, nici situație financiară șubredă, nici haos mondial — nu mă pot despărți de dragostea lui Dumnezeu.”

miercuri, aprilie 05, 2017

SĂGEȚILE ARZĂTOARE DIN IAD

Pavel ne dă un sfat: „Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6:16). Pavel detaliază cum trebuie să ducem lupta cu dușmanul, care trimite gânduri chinuitoare de frică.
„ Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:11-12).
Preaiubiților, conflictul în care ne aflăm, nu este o bătălie omenească ce poate fi dată pe plan pământesc. Această bătălie are loc într-un domeniul supranatural. Adevărul este că, dacă tu ești în Hristos, atunci tu vei avea de înfruntat mânia lui Satan. Nu confunda mânia diavolului cu judecata lui Dumnezeu. Mânia la care te împotrivești este cea a unui diavol înfuriat deoarece știe că timpul lui de a se lupta împotriva poporului lui Dumnezeu este scurt.
Atacurile lui Satan sunt țintite mai ales asupra celor care s-au consacrat să umble în credincioșie cu Domnul. Fără încetare, psalmistul se laudă: „ Eu am găsit adăpostul meu în Domnul.” Iată o imagine a unui sfânt neprihănit care se încrede pe deplin în Dumnezeu. Totuși, tocmai din cauza acestei mărturii de încredere, el este luat în vizor de Satan. Credința lui de neclintit este motivul pentru care sunt trimise către el săgeți arzătoare din iad. Cei răi [Satan și subalternii lui] încordează arcul...ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată” (Psalmul 11:2).
Așadar, ce sunt săgețile arzătoare din iad care sunt trase asupra ta și a mea? Ele sunt gândurile răscolitoare de frică cu privire la viitorul nostru și grija lui Dumnezeu față de noi. Diavolul este un mincinos și un acuzator și fiecare atac al lui este țintit direct la credința noastră. 

marți, aprilie 04, 2017

LOCUL DE LINIȘTE AL LUI DUMNEZEU

Când ești frământat — când te simți copleșit de frică, trântit la pământ de mari suferințe, tulburat de griji cu privire la viitor — Dumnezeu ne spune că există un loc de refugiu secret. Este un loc de mângâiere unde găsim pace sufletească.
 Unde este acest refugiu secret? Este o cămăruță în mintea ta pe care Isaia o descrie în felul acesta: Tu [Domnul] îl vei ține în pace desăvârșită, cel a cărui minte este statornicită în Tine, deoarece el se încrede în Tine” (Isaia 26:3 KJV, sublinierea mea).
Când Dumnezeu ne spune: „Închide ușile!” aceasta este ce vrea El să spună. Ne arată nevoia de a încuia afară multele voci tulburătoare din capul nostru. Noi trebuie să închidem ușile tuturor gândurilor despre mâine, despre evenimentele din lume. Isus ne-a spus: „Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși” (Matei 6:34). Domnul care ne-a adus până aici, nu ne va dezamăgi în zilele ce urmează.
Luați aminte la aceste strigăte ale psalmistului:
„Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul: la umbra aripilor Tale caut un loc de adăpost, până vor trece nenorocirile. Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu care lucrează pentru mine. El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. Da, Dumnezeu Își va trimite bunătatea și credincioșia” (Psalmul 57:1-3).
„Când mi-aduc aminte de Tine în așternutul meu și când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopții. Căci Tu ești ajutorul meu și sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijină” (Psalmul 63:6-8).

luni, aprilie 03, 2017

SĂGEȚILE ARZĂTOARE DIN IAD

Pavel ne dă un sfat: „Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6:16). Pavel detaliază cum trebuie să ducem lupta cu dușmanul, care trimite gânduri chinuitoare de frică.
„ Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:11-12).
Preaiubiților, conflictul în care ne aflăm, nu este o bătălie omenească ce poate fi dată pe plan pământesc. Această bătălie are loc într-un domeniul supranatural. Adevărul este că, dacă tu ești în Hristos, atunci tu vei avea de înfruntat mânia lui Satan. Nu confunda mânia diavolului cu judecata lui Dumnezeu. Mânia la care te împotrivești este cea a unui diavol înfuriat deoarece știe că timpul lui de a se lupta împotriva poporului lui Dumnezeu este scurt.
Atacurile lui Satan sunt țintite mai ales asupra celor care s-au consacrat să umble în credincioșie cu Domnul. Fără încetare, psalmistul se laudă: „ Eu am găsit adăpostul meu în Domnul.” Iată o imagine a unui sfânt neprihănit care se încrede pe deplin în Dumnezeu. Totuși, tocmai din cauza acestei mărturii de încredere, el este luat în vizor de Satan. Credința lui de neclintit este motivul pentru care sunt trimise către el săgeți arzătoare din iad. Cei răi [Satan și subalternii lui] încordează arcul...ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată” (Psalmul 11:2).
Așadar, ce sunt săgețile arzătoare din iad care sunt trase asupra ta și a mea? Ele sunt gândurile răscolitoare de frică cu privire la viitorul nostru și grija lui Dumnezeu față de noi. Diavolul este un mincinos și un acuzator și fiecare atac al lui este țintit direct la credința noastră. 

sâmbătă, aprilie 01, 2017

PUTEREA EXTRAORDINARĂ A NUMELUI LUI ISUS - Nicky Cruz

Isus călătorea cu barca împreună cu ucenicii Săi (Marcu 5:1-8), când El i-a adus de partea cealaltă a mării Galileei în regiunea gadarenilor, un ținut locuit de Neamuri. Când Isus a coborât din barcă, un om posedat de demoni a alergat spre El și a căzut în genunchi. Demonii au început să strige la Isus: „Ce vrei cu mine Isus, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt!” Și demonii L-au implorat să aibă milă de ei.
Isus l-a întrebat pe acel om: „Care este numele tău?” Dar răspunsul a venit din nou de la demonii dinlăuntrul lui: „Numele meu este Legiune, pentru că suntem mulți.”
O turmă de porci se hrăneau în apropiere și demonii au rugat pe Isus să le permită să intre în acele animale. Demonii știau că ei nu aveau nici o putere și nici o autoritate în prezența gloriei lui Dumnezeu. Lui Satan îi place să tachineze și să ridiculizeze pe oamenii slabi, dar când Isus apare, diavolul imediat se transformă în ratatul patetic și slab care este cu adevărat.
Acesta este un alt aspect al vieții care nu s-a schimbat. Doar că azi, Satan este nevoit să se facă mic într-un colț și să se ascundă nu doar la vederea lui Isus dar și la vederea oricărui urmaș al lui Isus. Numele lui Isus pe buzele unui credincios are nemaipomenită putere!
Dându-le permisiunea de a intra în trupurile porcilor neplăcuți a fost o ironie potrivită, și Isus i-a lăsat să intre în turmă. Deodată porcii au plonjat de pe o stâncă din apropiere unde și-au găsit moartea. Pentru mine, aceasta a fost întotdeauna prefigurarea perfectă a ceea ce Satan și demonii lui așteaptă să vadă în Ziua Judecății.

Nicky Cruz, un evanghelist și autor prolific cunoscut la nivel internațional, s-a întors la Hristos Isus de la o viață de violență și crimă după ce s-a întâlnit cu David Wilkerson în orașul New York în anul 1958. Istoria convertirii lui dramatice a fost povestită pentru prima dată în cartea Crucea și Pumnalul de David Wilkerson și mai apoi în propria lui carte bestseller Fugi, băiete, fugi.