joi, februarie 23, 2017

ELIBERAT DE ADEVĂR

„Îşi vor purta astfel păcatul lor şi pedeapsa prorocului va fi la fel cu pedeapsa celui ce întreabă, ca să nu se mai rătăcească de la Mine casa lui Israel...... Atunci vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, zice Domnul, Dumnezeu” (Ezechiel 14:10-11)
Dumnezeu ne vorbește în termeni tandri: „Orice este necesar pentru a vă smulge de la idolii voștri, Eu voi aduce la îndeplinire. Te voi atrage cu dragoste spre Mine, dar dacă aceasta nu va merge, Eu voi aduce pedeapsa necesară.”
„când le veţi vedea purtarea şi faptele şi veţi cunoaşte că nu fără temei fac Eu tot ce fac împotriva Ierusalimului” (versetul). Domnul spune: „Vei știi că purtarea Mea aspră față de tine este cu un motiv. Eu pur și simplu nu te voi lăsa să pleci!”
Ai vreo piatră de poticnire, sau vreun păcat care te împresoară mereu în inima ta? Există vreun lucru ce te robește în viața ta și care te-ar putea distruge? Dacă da, și dacă acest mesaj aduce convingere peste tine, atunci pentru tine este speranță.
Nu contează care este idolul tău, cere Duhului Sfânt să îți deschidă ochii să vezi care e idolul. El îți va înmuia inima la cuvântul Lui ce aduce convingere și tu vei începe să urăști păcatul. Ia hotărârea în inima ta că nu vei face pace cu păcatul tău!
Strigă către El acum: „Doamne, nu mă lăsa să rămân orb. Dacă este vreo amăgire sau înșelăciune în mine, adu-o la lumină. Nu vreau să mai cred nici o minciună. Vreau să aud numai vocea Ta și să am puterea și autoritatea Ta să stăpânească în viața mea.”
Există eliberarea pentru tine, dacă o vrei cu adevărat. Dar Dumnezeu te va aștepta ca să întorci spatele la idolii tăi. Apoi, în momentul când tu ești gata să predai idolii Lui, El va turna puterea Lui în tine prin Duhul Sfânt — nu vei mai fi un rob în lanțuri ci un copil al lui Dumnezeu eliberat de adevăr!

miercuri, februarie 22, 2017

NU ESTE TIMP PENTRU RUGĂCIUNE — CHIAR AȘA?

În biserica primului veac din Ierusalim, văduvele de origine greacă era neglijate în rutina zilnică de distribuire a alimentelor. Ele au căutat ajutor apelând la conducătorii bisericii dar ei nu au simțit că e corect să renunțe la timpul lor de rugăciune și studiul Cuvântului lui Dumnezeu pentru a supraveghea aceste sarcini administrative.
Apostolii au chemat la întrunire întreg trupul bisericii și au spus: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese” (Faptele Apostolilor 6:2). În consecință, șapte oameni „vorbiți de bine”, au fost stabiliți pentru a se ocupa de problemele administrative. Între timp, apostolii și-au dat cuvântul: „Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului” (versetul 6). Acest aranjament a avut drept rezultat răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu și creșterea numărului de ucenici (vezi 6:7).
Foarte puțini pastori astăzi fac acest fel de sacrificiu. Un lucrător m-a privit în ochii și mi-a spus: „Sunt așa de multe solicitări în ce privește timpul meu încât pur și simplu nu am timp să mă rog.” Un alt pastor mi-a mărturisit: „Nu m-am mai rugat de luni de zile. Meditez și am un scurt timp devoțional uneori, dar nu pot să mă deprind cu adevărat cu disciplina rugăciunii.”
Nu voi condamna nici un lucrător sârguincios și devotat al lui Dumnezeu, dar cert este că, înaintea stăpânului său se înalță sau cade fiecare slujitor. Mulți predicatori nu sunt conștienți că au devenit victimele unei conspirații satanice de întreruperi. Unii dintre ei sunt în mod continuu pe fugă, împotmoliți de o avalanșă de sarcini și detalii.
Mulțumesc lui Dumnezeu că noi nu suntem la mila lui Satan sau a mașinăriilor lui. Noi putem expune tacticile lui, putem declara cuvântul adevărului, și în numele lui Isus putem opri orice întrerupere. Prin puterea Duhului Sfânt din lăuntrul nostru, putem elibera de orice obstacol calea noastră spre porțile Domnului și să venim cu îndrăzneală la tronul Său de har pentru a primi ajutor în ceasul nostru de nevoie. Aceasta este ceea ce Domnul vrea pentru noi toți!

marți, februarie 21, 2017

NU EȘTI SINGUR ÎN NECAZUL TĂU

„Degeaba dar mi-am curățat eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție” (Psalmul 73:13).
Scriitorul acestui psalm, Asaf, era confuz din cauza suferințelor sale, mai ales când se uita la viața ușoară a oamenilor nelegiuiți din jurul său. El aproape a alunecat într-o groapă a necredinței, gata să-l acuze pe Dumnezeu că l-a părăsit, că era indiferent. De fapt, era cât pe ce să renunțe la luptă de tot.
Acest om evlavios probabil că s-a gândit: „ Am trăit corect și am îndurat greutăți tot acest timp pentru nimic. Toată sârguința mea a fost în zadar. Am fost credincios să-L laud și să studiez Cuvântul Său și toate aceste probleme și supărări nu au nici o noimă. Ce rost mai are să continui?”
Preaiubitule, când au loc dezastre și încercări vin în calea ta, trebuie să ai foarte mare grijă. Când jelești, e necesar ca să îți păzești inima de alunecare.
Dacă tu personal nu ești în situația lui Asaf, poate cunoști pe cineva care este. Poate o rudenie, sau un prieten, sau un membru în biserica ta trece prin mari dificultăți. Când observi suferința acelor oameni neprihăniți, poate întrebi: „De ce, Doamne? Cum poți Tu să permiți acest lucru să se întâmple?”
Asaf s-a dus la templu să se roage. La fel, când vine timpul tău de jelire sau suferință, trebuie să te duci în locul tău secret de rugăciune. Retrage-te singur cu Dumnezeu și plângi din toată inima ta înaintea Lui. El va înțelege.
Duhul Sfânt a vorbit lui Asaf: „ Da, Tu-i pui în locuri alunecoase și-i arunci în prăpăd” (versetul 18). Asaf și-a dat seama: „ Nu eu sunt cel care alunec, cei răi sunt acei care alunecă direct în prăpăd.”
Când Asaf a început să vadă imaginea de ansamblul, s-a bucurat: „Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire” (versetul 26). El putea spune: „Da, puterea mea e din ce în ce mai mică iar eu trec printr-o grea bătălie dar nu sunt singur în luptele mele. Am un Tată iubitor în cer care veghează asupra mea!”