PERICOLUL RĂCELII

Unii oameni care s-au depărtat de credință își spun:  “Pot să mă împac cu Domnul oricând aleg eu. Doar că nu sunt gata. Nu sunt supărat pe Dumnezeu; am numai nevoie de timp cu prietenii mei, timp să mă distrez. Știu că Dumnezeu este iubitor și milos, deci când sunt gata, voi veni la El. Voi ști când va sosi clipa aceea”. Aud aceste gânduri mai ales printre tinerii care se îndepărtează.
Duhul Sfânt mă constrânge să vă arăt pericolul răcelii. Nu e vorba că Dumnezeu își întoarce fața de la cei care se îndepărtează de credință; harul Lui este oferit mereu. Sângele lui Hristos nu Își va pierde puterea niciodată față de păcătoși, dar răceala spirituală are un efect puternic și previzibil. Ea duce la împietrirea inimii.
Cuvântul „împietrire” indică o condiție care este dincolo de influența oricăror implorări pline de har, oricăror stăruinți din partea Duhului Sfânt. Totul începe cu răceala — o excludere autoimpusă din prezența lui Dumnezeu, fără nici o intenție de a asculta de chemarea Evangheliei. Persistând în răceală față de vocea lui Dumnezeu — ținându-te distant față de Duhul Sfânt — va avea ca rezultat împietrirea.
Pavel se referă la acest lucru atunci când el spune că înainte de revenirea lui Isus “va veni lepădarea de credință” (vezi 2 Tesaloniceni 2:3). El vorbește despre o apostazie în masă, pentru a fi urmată de o eliberare a duhului lui Antihrist la acea vreme. Acei care “nu au primit dragostea adevărului” (2 Tesaloniceni 2:10) vor cădea sub o mare înșelăciune; ei vor crede minciuni mai degrabă decât adevărul. Iar cei care Îi vor întoarce spatele lui Isus, care este adevărul, vor pieri (2:10).
Cartea Evrei ne dă acest avertisment: “Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului” (Evrei 3:12-13).