marți, decembrie 13, 2016

UN PRIZONIER AL LUI HRISTOS

Pavel a scris multe din epistolele lui către biserici în timp ce era încuiat într-o celulă îngrămădită — legat, disprețuit, deconectat de credincioși și aparent de toată slujirea. Este vorba de situații îndurerate. Totuși, Pavel niciodată nu a vorbit că este închis datorită circumstanțelor sale; în schimb, se referă la sine drept „întemnițatul lui Hristos” (vezi Efeseni 3:1).
În epistola sa către coloseni, Pavel și-a declarat dorința pentru toți sfinții care suferă: „De aceea, şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,  întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare cu bucurie” (Coloseni 1:9-11).
În mod surprinzător, cuvintele de speranță și sfătuire ale lui Pavel erau produsul cele mai îndelungate perioade de încarcerare, probabil în Cezareea. Când Pavel scria aceste cuvinte nu avea nici o speranță să fie eliberat. Din cate știa el, ar fi putut rămâne acolo pentru ani întregi, posibil pentru restul zilelor lui. Este clar că el a făcut pace cu circumstanțele dureroase în care se afla.
Nicăieri în această epistolă nu îl vedem pe Pavel că se îndoia de Domnul. Apostolul a ajuns la o înțelegere spirituală profundă a voii lui Dumnezeu și a acceptat circumstanțele sale ca fiind voia Domnului pentru viața lui la momentul respectiv. De aceea, Pavel scrie triumfător celor din Colose: „Oh, de ați ajunge la această înțelegere spirituală profundă a voii lui Dumnezeu cu privire la voi.”
Poți să-ți imaginezi? Aici Pavel era într-o captivitate drastică, lipsit de orice libertate. Totuși el vorbea de ”să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu.”