vineri, decembrie 30, 2016

UN POPOR PLIN DE CREDINȚĂ

„Înainte de mutarea lui,[Enoh] primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.  Şi fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui” (Evrei 11:5-6). Ce era în legătură cu Enoh încât I-a plăcut lui Dumnezeu atât de mult? Era faptul că umblarea lui cu Dumnezeu producea în Enoh felul de credință pe care Dumnezeu îl iubește.
Pe tot parcursul Bibliei și al istoriei, acei care au umblat cu Dumnezeu au devenit bărbațiai credinței și femei ale credinței. Dacă Biserica umblă zilnic mână în mână cu Dumnezeu, având o comuniune continuă cu El, rezultatul va fi un popor plin de credință.
Unii predau seminare ce dezbat teme de credință, distribuie casete despre credință, citează versete despre credință — toate încercând să genereze credință. Și este adevărat, „Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani10:17). Dar Isus este Cuvântul. „Slova omoară,” spune Scriptura în 2 Corinteni 3:6. Fără intimitate cu Isus, litera aduce cu sine o emoție egoistă, pretențioasă, moartă, care nu este deloc credință — și Dumnezeu o urăște. Credința vine prin auzirea Cuvântului Lui și prin umblarea aproape de El. Nu prin vorbă multă fără umblare. Această umblare intimă cu Dumnezeu lipsește din Biserica de astăzi. Credința înseamnă a cunoaște cu adevărat cine este Dumnezeu, a deveni familiarizat cu gloria și splendoarea Lui. Cei care Îl cunosc cel mai bine, se încred în El cel mai mult.
Arată-mi un popor care umblă în strânsă legătură cu Dumnezeu, urând păcatul, care devine tot mai  detașat de lumea aceasta, și ajunge să Îi cunoască vocea, și vei vedea un popor care nu are nevoie de multă predicare și învățătură despre credință.
Umblarea lui Enoh cu Dumnezeu nu ar fi meritat osteneala dacă nu producea o credință corespunzătoare mereu crescândă. „Prin credință a fost mutat Enoh de pe pământ” (vezi Evrei 11:5). Ce adevăr uimitor! Toată credința lui era concentrată pe o singură dorință măreață a inimii lui: aceea de a fi cu Domnul!