luni, octombrie 27, 2008

EL A SCRIS NUMELE TĂU ÎN PALMA SA

Ce autoritate incredibilă ne-a fost dată în rugăciune. Cum anume trebuie să folosim această autoritate? Prin însuşi numele lui Cristos. Vedeţi, atunci când ne-am pus credinţa în Isus, El ne-a dat Numele Său. Jertfa Sa ne împuterniceşte să spunem: „Sunt al lui Cristos. Sunt în El. Sunt una cu El.” Apoi, în mod uimitor, Isus a luat numele nostru. Ca şi Mare Preot al nostru, El l-a scris în palma mâinii Sale. Astfel, numele nostru este înregistrat în ceruri, sub Numele Său glorios.

Puteţi vedea de ce fraza „în Numele lui Cristos” nu este doar o formulă impersonală. Mai degrabă, este o poziţie la propriu pe care o avem cu Cristos. Iar acea poziţie este recunoscută de către Tatăl. Isus ne spune: „În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu” (Ioan 16:26-27).

Iată de ce Isus ne porunceşte să ne rugăm în Numele Lui. El spune: „Ori de câte ori cereţi în Numele Meu, cererea voastră are aceeaşi putere şi acelaşi efect la Tatăl cum ar fi dacă aş fi Eu cel care aş cere de la El.” Cu alte cuvinte, este ca şi cum rugăciunea noastră este rostită de Însuşi Isus în faţa tronului Tatălui. În acelaşi mod, atunci când punem mâinile asupra unui bolnav şi ne rugăm, Dumnezeu ne vede aşa de parcă Isus ar pune mâinile pe bolnav pentru a aduce vindecare.
Iată de ce, de asemenea, trebuie să venim cu îndrăzneală la tronul harului: pentru a primi. Trebuie să ne rugăm cu încredere: „Tată, stau înaintea Ta, ales în Cristos pentru a merge şi a aduce roadă. Acum fac această cerere într-o mare măsură, aşa încât bucuria mea să fie deplină.”

Aud pe mulţi creştini spunând: „Am cerut în Numele lui Isus, dar rugăciunile mele nu au primit răspuns.” Aceşti credincioşi afirmă: „Am încercat să proclam puterea în Numele lui Isus. Dar nu a mers în cazul meu.” Există numeroase motive pentru care noi nu primim răspunsuri la rugăciunile noastre. S-ar putea ca noi să fi permis vreunui păcat în vieţile noastre, ceva ce contaminează legătura noastră cu Cristos. Acesta devine un obstacol care împiedică curgerea binecuvântărilor de la El. Şi El nu va răspunde la rugăciunile noastre până nu ne lăsăm de păcatul nostru.

Sau poate că obstacolul a apărut din cauza stării noastre căldicele sau a inimii împărţite în ceea ce priveşte lucrurile lui Dumnezeu. Poate că suntem doborâţi de îndoială, care ne separă de puterea lui Cristos. Iacov avertizează: „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul” (Iacov 1:6-7).

Iacov afirmă clar: „Cel care se îndoieşte nu va primi nimic de la Dumnezeu.” Cuvântul pe care-l foloseşte Iacov pentru a se îndoi înseamnă „a fi indecis.” Adevărul este că atunci când aceşti oameni au făcut aceste cereri, ei L-au pus pe Dumnezeu la încercare. În inimile lor ei îşi spuneau: „Doamne, dacă îmi răspunzi, Te voi sluji. Îţi voi da totul doar dacă vei răspunde la această rugăciune. Dar dacă nu o vei face, îmi voi trăi viaţa în felul meu.”
Cu toate acestea, Dumnezeu nu poate fi mituit. El cunoaşte inimile noastre şi ştie că suntem nehotărâţi în dedicarea noastră Fiului Său. El păstrează puterea care este în Cristos pentru cei care se predau Lui pe deplin.