luni, octombrie 06, 2008

DRAGOSTEA NEINDUPLECATA A LUI DUMNEZEU

As vrea sã vã vorbesc despre cuvantul neinduplecat (n.tr: engl. unrelenting). Inseamnã nediminuat in intensitate sau efort, care nu cedeazã, nu face compromisuri, e intransigent, incapabil de a fi schimbat sau convins cu argumente. A fi neschimbator, neînduplecat inseamnã sã mergi hotãrât intr-o directie.

Ce descriere minunata a dragostei lui Dumnezeu. Dragostea Dumnezeului nostru este absolut neînduplecatã. Nimic nu poate împiedica sau diminua preocuparea Sa iubitoare atat pentru pãcãtosi cat si pentru sfinti. David, Psalmistul, a exprimat-o in acest mod: “Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte... Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo” (Psalmul 139:5, 7–8).

David vorbeste despre marile suisuri si coborâsuri pe care le intampinãm in viatã. El spune de fapt: "Exista clipe când sunt atât de binecuvântat, ca mã simt luat pe sus de bucurie. Dar in alte momente, simt ca trãiesc în iad, condamnat si nevrednic. Dar indiferent unde as fi, Doamne, indiferent cât de binecuvântat as fi, sau indiferent cat de gravã este situatia mea - Tu esti acolo. Nu pot sã fug de dragostea Ta neînduplecatã. Si n-o pot alunga, nu pot scapa de ea. Tu niciodatã nu accepti argumentele mele despre cât de nevrednic sunt eu. Chiar atunci cand sunt neascultator – pãcãtuind împotriva adevãrului tãu, luând harul tau ca pe ceva ce mi se cuvine – tu niciodata nu încetezi sa ma iubesti. Dragostea ta pentru mine este neînduplecata!"

Noi trebuie sã tinem seama de mãrturia apostolului Pavel. Cand citim despre viata lui Pavel, vedem un bãrbat pus sa distrugã biserica lui Dumnezeu. Pavel a fost ca un nebun în ura sa pentru crestini. El sufla amenintãri de moarte împotriva oricui urma pe Isus. A cautat sa obtina chiar autorizarea preotului cel mai de seamã de a-i urmãri pânã-n pânzele albe pe credinciosi, ca sa poata da iama în casele lor si sa-i târasca in temnita.

Dupã ce a fost transformat, Pavel a marturisit caci chiar si în timpul acelor zile cand era plin de ura – cand era plin de prejudecati, mãcelãrind orbeste pe ucenicii lui Hristos – Dumnezeu il iubea: “Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). El spunea, în esentã: "Chiar daca nu eram constient de aceasta, Dumnezeu ma urmarea. El a tot venit dupã mine cu dragoste, pânã în acea zi când pur si simplu m-a “rasturnat de pe calul meu înalt”. Aceea a fost dragostea neînduplecatã a lui Dumnezeu."

De-a lungul anilor, Pavel a devenit din ce în ce mai convins cã Dumnezeu avea sã îl iubeascã fervent pânã la capãt, in toate momentele vietii sale, la bine si la rãu. El avea sa spunã: “Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta fãpturã, nu vor fi in stare sa ne despartã de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:38–39). El spunea de fapt: “Acum cã sunt al lui Dumnezeu, nimic nu mã poate despãrti de dragostea Sa. Nici un diavol, nici un demon, nici o cãpetenie, nici o domnie, nici om, nici înger - nimic nu poate opri dragostea lui Dumnezeu pentru mine”.