marți, ianuarie 24, 2017

SPLENDOARE PĂTATĂ

Când Moise cobora de pe munte purtând Cele Zece Porunci în mâinile sale, a auzit poporul strigând și i-a văzut dansând și chefuind.
„Moise a văzut că poporul era fără frâu [versiunea KJV- dezbrăcat/nud, n.tr.], căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmașilor săi...”(Exod 32:25). Cuvântul ebraic folosit aici pentru „fără frâu” [cât și pentru nud, n.tr.] este para, ceea ce înseamnă, ”a (se) relaxa, expune, a respinge orice constrângere.” De asemenea sugerează ”un nou început”.
Israeliții spuneau: „Lucrurile nu se derulează precum ar trebui. Ne-am săturat de această bătălie, ne-am săturat să fim la ordinele lui Dumnezeu. Deci acum o să ne distrăm. Afară cu ce-i vechi! Vrem libertate nouă, un nou început — și îl vrem acum.”
 Goliciunea în Biblie mai are de a face și cu a nu avea asupră-i scutul pentru bătălie. Orice bărbat care nu avea scutul său asupra sa era considerat dezbrăcat. Adevărat, acești israeliți erau literalmente goi — dezbrăcați de haine și dansau înaintea vițelului de aur —  dar ei, de asemenea, și-au lăsat garda jos.
Ți-i poți imagina pe dușmanii lor, amaleciții, privind în jos de pe munții din împrejurimi această scenă sălbatică? Odinioară amaleciții tremurau până și la vederea poporului Israel. Dumnezeu pusese groaza în inimile lor față de poporul Său, dar acum ei vedeau pe Israel dându-și armura jos și dezbrăcându-se de haine.
Ameleciții au început să râdă și să își bată joc de ei: „Privește-i! Ei sunt exact ca noi! Dumnezeu lor nu are putere și evident că ei nu se încred în El. Vezi? Își aruncă la o parte toate căile lor stricte. Ei vor să poftească și să chefuiască și să joace exact ca noi ceilalți. Ce mai sfințenie! Atâta ipocrizie!”
În acel singur act de goliciune, Israel a denigrat pe Dumnezeu în ochii celor fără Dumnezeu. Au făcut ca Domnul să apară ca un Dumnezeu crud, nemilos, nepăsător, neputincios. Ei au pătat onoarea Lui, splendoarea Lui, atotputernicia Lui. Ei nu mai erau un exemplu pentru lume.
Exact acest lucru îl facem noi când ne dăm haina credinței jos și lăsăm să ne scape din mâini încrederea noastră în Dumnezeu. Fără o credință ca de copil în Dumnezeu, creștinul stă dezgolit înaintea lumii — expus la toate îndoielile, fricile și necredința.