vineri, septembrie 10, 2010

UNEORI NOI CREŞTEM ŞI NU ŞTIM ACEST LUCRU

Unii credincioşi îţi pot vorbi despre creşterea lor spirituală şi poţi vedea clar schimbările în vieţile lor. Ei îţi mărturisesc despre modul în care Duhul Sfânt l-a biruit pe duşman în locul lor şi te bucuri cu ei în victoria lor.

Totuşi, acest tip de creştini sunt o excepţie. Majoritatea credincioşilor sunt, totalmente, inconştienţi de orice progres spiritual în vieţile lor. Ei se roagă, citesc Biblia şi Îl caută pe Domnul cu toată inima lor. Nu există nici o piedică pentru creşterea spirituală în ei.

Însă ei nu pot discerne nici o creştere în ei însuşi. Eu sunt un exemplu de acest tip de credincios. Ştiu că umblu în neprihănirea lui Cristos, dar, cu toate acestea, niciodată nu simt că fac vreun progres. De fapt, ocazional, mă întristez ori de câte ori fac sau spun ceva ce nu vine dintr-o asemănare cu Cristos. Aceasta mă face să mă întreb: "Am fost creştin de ani de zile. De ce nu învăţ niciodată?"

Eu cred că creştinii tesaloniceni au fost uluiţi atunci când au auzit aprecierea frumoasă a lui Pavel în ceea ce-i privea pe ei (vezi 2 Tesaloniceni 1:3). Probabil că ei s-au gândit: "Eu, cresc mereu? Cred că Pavel glumeşte."

Cu toate acestea, Pavel ştia că creşterea spirituală este un lucru tainic şi ascuns. Scriptura o aseamănă cu creşterea invizibilă a florilor şi a copacilor: "Voi fi ca roua pentru Israel; el va înflori ca crinul, şi va da rădăcini ca Libanul. Ramurile lui se vor întinde; măreţia lui va fi ca a măslinului; şi miresmele lui ca ale Libanului" (Osea 14:5-6).

Dumnezeu ne spune: "Mergeţi să priviţi crinii! Încercaţi doar să priviţi cum cresc aceştia. Vă spun că până la sfârşitul zilei nu veţi vedea nici o creştere. Dar să ştiţi, Eu ud fiecare crin, în fiecare dimineaţă cu roua pe care o trimit, şi ei vor creşte." Acelaşi lucru este adevărat şi despre cea mai mare parte din creşterea spirituală. Ea are loc treptat pentru ochiul uman!

Atunci când unii oameni sunt mântuiţi, se pare că ei niciodată nu se luptă cu vreun păcat chinuitor. Ei mărturisesc: "În momentul în care am venit la Isus, Domnul a luat acea ispită de la mine. Şi de atunci încolo am devenit liber." Cunosc foarte mulţi foşti drogaţi care au trecut prin această experienţă.

Dar pentru numeroşi creştini lucrurile stau diferit. După mulţi ani de la convertirea lor, un vechi păcat se dezlănţuie în ei, ceva ce ei urau şi niciodată nu au mai dorit să vadă. Totuşi, indiferent de cât de greu ei se luptă, acea singură poftă rămasă, pur şi simplu, nu dispare. Cu timpul ei se descurajează. Sufletul lor strigă: "Cât va mai fi, Doamne? Când va fi distrus acest lanţ?" În cele din urmă diavolul vine la ei spunând: "Niciodată nu vei birui. Ştii că nu există nici o cale pentru tine să poţi creşte spiritual într-o astfel de stare."

Îmbărbătează-te, prietene, am veşti bune pentru tine. Tu creşti în mijlocul luptei tale! De fapt, s-ar putea ca tu să creşti pe sărite din cauza luptei tale.

Fii sigur că dacă ai în inima ta frica de Dumnezeu, vei ieşi din furtună mult mai puternic. Vezi tu, atunci când te afli în luptă cu duşmanul, tu exersezi şi atragi după tine tot harul şi toate puterile lui Dumnezeu. Şi chiar dacă te vei simţi slăbit, acel har şi acele puteri te vor întări. În primul rând, tu devii mai insistent în rugăciunile tale. În al doilea rând, eşti golit de toată mândria. Astfel, furtuna, de fapt, te face să fii "în gardă în plan spiritual" în fiecare domeniu din viaţa ta!