miercuri, septembrie 29, 2010

FĂ DIN TOATĂ INIMA!

Dumnezeu nu acceptã reprosuri, cârtire, de la nimeni. “Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3: 23). Din toatã inima înseamnã “din tot sufletul, cu toatã puterea ta, cu tot ce este înlãuntrul tãu”.

Pavel ne scrie: “Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci “pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7). Apostolul face o dublã referire la aceastã problemã de a da: este vorba despre ofranda, jertfa noastrã financiarã - si darea, predarea propriei noastre vieţi în slujba lui Dumnezeu!

Pavel ne-a scris despre biserica din Macedonia cã pur si simplu s-au rugat de el sã le dea voie sã strângã o colectã pentru sfinţii în suferinţã si în lipsuri din Ierusalim. Acesti macedoneni erau asa de în întregime predaţi Domnului, cã dãdeau chiar si din puţinul, din sãrãcia lor!

“… Dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu” (2 Corinteni 8:5). Pavel spune cã macedonenii au dãruit mult mai mult decât bani. Ei i-au spus: “Iatã colecta strânsã de noi. Cu ce ai dori sã mai ajutãm noi? Noi ne oferim sã servim în lucrarea Domnului" Ei n-au sovãit deloc când a fost vorba de lucrarea pentru Domnul si pentru fraţii lor! “…după puterea lor, şi chiar peste puterile lor” (8:3). Au dat peste abilitatea lor umanã – cu multã rugãciune!

Dacã dãruiesti numai deoarece asa crezi cã ne porunceste Domnul sã facem – sau dacã te întrebi mereu: “Este zeciuiala un concept nou testamental, sau doar vechi testamental?” atunci atitudinea inimii tale este total gresitã! Sau dacã dai zeciuiala pentru cã asa cere pãstorul, iar este gresit. Niciuna din aceste situatii nu ajunge la rãdãcina problemei - ce înseamnã adicã sã dai!

Dacã ai de gând sã te (pre)dai în întregime, cu toatã fiinta ta Domnului, si sã te pui la dispoziţia Sa, atunci fã-o cu bucurie! “Căci pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7).

Mã simt tare vinovat prin acest verset, pentru cã adesea si eu umblu în lucrare si chiar în viaţa mea fãrã bucuria Domnului. Aud atâţia crestini spunând: “mã simt asa de istovit, nu stiu cum o s-o scot la capãt. O, Doamne, vino si dã-mi putere!” Acesta e plânsetul nostru uman, comun nouã tuturora. Dar când te predai lui Dumnezeu, când te apropii de El asa cum îi place Lui, aceasta izvorãste dintr-un duh de bucurie – pe care-l putem avea cu toţii, prin simpla credinţã ca un copil.

Cuvântul pentru “(cu) bucurie” în limba greacã înseamnã “vesel, fericit, voios” având o inimã usoarã, voie bunã, bucurie; fiind plin de voiosie. Dumnezeu spune, în esenţã: ”Orice faci în lucrarea ta pentru Mine – fie cã e vorba de mijlocire, sau închinare în Casa Mea, sau când te rogi, când mã cauţi în odaiţa ta secretã – fã acestea cu o inimã bucuroasã! Fii plin(ã) de bucurie si dãruire cu totul – fie cã e vorba de banii, de slujirea, de timpul, de viaţa ta!”

Te întreb acum: A devenit lucrul în slujba Domnului o apãsare, un chin pentru tine? Este doar o sarcinã de efectuat, lãsându-te mai degrabã în tristeţe si epuizare?

Dumnezeu nu vrea ca tu sã te plângi de sarcina ta – ci vrea ca tu sã scoţi acele lucruri afarã din viaţa ta, sã le alungi, apucându-te cu ambele mâini de Cuvântul Sãu!

Accesul tãu la resursele Sale este credinţa! El îţi spune: “am luat deja mãsuri, am fãcut deja provizii, pregãtiri pentru tine. Ce nevoie din viaţa ta este asa de mare, de nu pot Eu sã-ţi dau mai mult decât îţi trebuie?”