joi, septembrie 16, 2010

O VIAŢĂ DE PĂRTĂŞIE

Foarte multi din copiii lui Dumnezeu cunosc foarte putin sau deloc despre viata de pãrtãşie cu El. De ce se întâmplã acest lucru?

Eu cred cã asemenea crestini au un concept trist, gresit despre Tatãl ceresc. Imi amintesc de pilda datã de Isus referitoare la robul care a ascuns, a îngropat talantul sãu, pentru cã avea o imagine gresitã despre stãpânul sãu. Acel rob a spus: “Doamne, am ştiut că eşti om aspru” (Matei 25:24).

Tot astfel, multi credinciosi din ziua de astãzi gândesc: "Cum ar putea vreodatã Dumnezeu sã fie multumit de mine, cântând de bucurie de dragostea pe care o are pentru mine? L-am dezamãgit asa de tare uneori, aducând rusine numelui Sãu. Cum ar putea El sã mã mai iubeascã pe mine, mai ales în situatia în care mã zbat acum?"

Eu cred cã acesta este un motiv puternic pentru care asa de multi crestini nu vor sã se apropie de Tatãl ceresc. Ei se tem sã se apropie de El pentru cã se gândesc cã L-au dezamãgit într-un fel sau altul. Tot ce pot ei sã gândeascã despre El este cã El e un foc mistuitor, gata sã-i judece si sã-i condamne.

Întrebarea pentru noi toti cei de astãzi este: cum putem noi sã nu dorim sã fim aproape de un Tatã care ne scrie scrieri de dragoste, care ne spune cat tânjeste sã fie cu noi, care e întotdeauna gata sã ne îmbrãtiseze, care spune cã nu are decât gânduri bune pentru noi? În ciuda absurditãtii noastre, el ne asigurã “satan s-ar putea sã vã spunã cã nu faceti doi bani, dar Eu vã spun: voi sunteti bucuria mea!”

S-ar putea sã vã gânditi: ”Cu sigurantã Domnul nu gãseste bucurie în cineva care este încã în pãcat. Nu mã pot astepta ca El sã mã iubeascã dacã eu continui în cãile mele pãcãtoase. Felul acesta de gândire e vecin cu blasfemia”.

Da, Dumnezeu cu sigurantã iubeste poporul Sãu, dar nu iubeste pãcatul acestuia. Biblia spune cã El reprobã fiecare copil care continuã în pãcat, dar întotdeauna suferã pentru aceasta. Iar dupã ce ne mustrã, Duhul Sãu ne face sã constientizãm semnificatia revoltei Lui asupra pãcatului.

Prin toate acestea, dragostea lui Dumnezeu pentru noi rãmâne neschimbatã. Cuvântul spune: "Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi” (Maleahi 3:6). “Tatăl… în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”. (Iacov 1:17). “Eu sunt Dumnezeu, nu un om” (Osea 11:9).

Sã ne fereascã Dumnezeu ca dragostea Sa pentru noi sã scadã si sã dea înapoi asa cum face dragostea noastrã pentru El! Dragostea noastrã variazã aproape de la o zi la alta, mergând de la fierbinte si plinã de entuziasm, la cãldicicã sau chiar rece. Asemenea ucenicilor, putem fi gata sã murim pentru Isus astãzi, ca în ziua urmãtoare sã îL abandonãm si sã dãm bir cu fugitii.

Dati-mi voie sã vã întreb dacã puteti sã spuneti: "Tatãl meu ceresc mã iubeste atât de mult, este îndrãgostit de mine! El spune cã sunt plãcut si minunat în ochii Sãi si eu îL cred. Eu stiu cã nu conteazã prin ce problemã trec, sau cât de tentat sau încercat sunt, cã El mã va salva. El mã va proteja prin toate, niciodatã nu va permite ca eu sã fiu zdrobit. El întotdeauna va avea grijã si se va purta cu bunãtate fatã de mine!"

Aici începe adevãrata pãrtãsie. Noi trebuie sã fim convinsi în fiecare zi cã dragostea lui Dumnezeu pentru noi este neschimbãtoare. Si trebuie sã îi arãtãm cã ne încredem în faptul cã El ni s-a descoperit nouã pe Sine însusi. Ioan scrie: ”Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. (1 Ioan 4:16).