vineri, septembrie 19, 2008

ISPITINDU-L PE DUMNEZEU?

În timp ce Isus stătea pe locul cel mai înalt de pe templu, satan I-a şoptit: „Hai, sari! Dacă, într-adevăr, eşti Fiul lui Dumnezeu, El te va salva.”

„Şi [diavolul] I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră” (Matei 4:6).

Vedeţi şiretlicul lui satan în aceasta? El a izolat o singură promisiune din Scriptură şi L-a ispitit pe Isus să-Şi arunce întreaga Sa viaţă asupra acesteia. El sugera: „Tu spui că Dumnezeu este cu tine. Atunci, dovedeşte-mi acest lucru. Tatăl tău deja mi-a permis să te hărţuiesc. Unde era prezenţa Lui în aceasta? Poţi să dovedeşti că El este cu tine chiar acum prin faptul că vei sări. Dacă Dumnezeu este cu tine, El îţi va asigura o cădere uşoară. Atunci vei putea să-ţi bazezi siguranţa ta pe acest lucru. Dacă nu, mai bine ai muri decât să continui întrebându-te dacă ai rămas pe cont propriu. Ai nevoie de o minune pentru a dovedi că Tatăl este cu tine.”

Cum a răspuns Isus? El a declarat: „De asemenea este scris, Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău” (Matei 4:7). Ce are Isus exact în vedere aici prin „a ispiti pe Dumnezeu”?

Vechiul Israel este un exemplu. De zece ori Domnul şi-a dovedit credincioşia israeliţilor. Poporul lui Dumnezeu a primit dovezi vizibile ale faptului că Domnul era cu ei. Cu toate acestea, de fiecare dată oamenii puneau aceeaşi întrebare: „Este Dumnezeu printre noi?” Dumnezeu numeşte acest lucru „a-L ispiti.” Isus foloseşte aceeaşi frază – „a-L ispiti pe Dumnezeu” – în răspunsul Său către satan. Ce ne spune acest lucru? Aceasta ne arată că este un păcat grav de a pune la îndoială prezenţa lui Dumnezeu; noi nu trebuie să punem sub semnul întrebării faptul că El este cu noi.

La fel ca şi în cazul lui Israel, Dumnezeu ne-a dat deja un set întreg de dovezi. În primul rând, avem în Cuvântul Său numeroase promisiuni ale faptului că El este aproape de noi. În al doilea rând, avem propria noastră istorie cu Dumnezeu – o mărturie a numeroaselor eliberări din trecut în vieţile noastre. În al treilea rând, avem o Biblie plină de mărturii ale prezenţei lui Dumnezeu în secolele trecute.

Biblia este clară: Trebuie să umblăm cu Dumnezeu prin credinţă şi nu prin vedere. Altfel, vom sfârşi la fel ca şi Israelul necredincios.