GENERAŢIA CLIPIRII
Numeroşi creştini citesc Biblia în mod regulat, crezând că aceasta este Cuvântul viu al lui Dumnezeu, descoperit pentru vieţile lor. Din nou şi din nou în paginile Scripturii ei citesc despre generaţiile care au auzit vocea lui Dumnezeu. Ei citesc despre modul în care Dumnezeu vorbeşte poporului Său din nou şi din nou, cu această frază repetată de fiecare dată: „Şi Dumnezeu a spus...” Cu toate acestea, aceeaşi creştini trăiesc de parcă Dumnezeu nu ar vorbi poporului Său astăzi.
O generaţie întreagă de credincioşi a ajuns într-o stare în care iau decizii bazându-se totalmente pe sine, fără a se ruga sau a consulta Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi decid, pur şi simplu, ceea ce ei doresc şi apoi Îi cer lui Dumnezeu să confirme acest lucru. Ei merg înainte cu convingere, singura lor rugăciune fiind: „Doamne, dacă aceasta nu este voia Ta, atunci opreşte-mă.”
Trăim acum într-o vreme numită „generaţia clipirii.” Oamenii iau decizii majore într-o clipire de ochi. O carte best-seller a fost scrisă despre acest concept, fiind întitulată Clipire: Puterea de a Gândi fără a Gândi. Teoria ei este următoarea: „Încrede-te în instinctele tale. Deciziile clipirii din ochi se dovedesc a fi cele mai bune.”
Gândiţi-vă la „limbajul clipirii” grăbit pe care-l auzim în fiecare zi: „Este oferta secolului. Poţi să te gândeşti mult. Dar ai o oportunitate pe care o poţi pierde. Decide-te acum!” Spiritul forţă în spatele tuturor acestora este: „Clipire, clipire, clipire!”
O astfel de gândire a început să infecteze biserica, afectând deciziile luate nu numai de „creştinii clipirii”, ci şi de „slujitorii clipirii.” Numeroşi enoriaşi uluiţi ne-au scris spunând aceeaşi istorie: „Pastorul nostru s-a întors de la o conferinţă cu tema creşterii bisericilor şi imediat ne-a anunţat: „Începând de azi totul se va schimba.” El a decis că noi vom deveni una din cele mai populare biserici peste noapte! El nici măcar nu ne-a cerut să ne rugăm pentru aceasta... toţi ne aflăm în confuzie.”
Cu doar câţiva ani în urmă lozinca printre creştini era: „Te-ai rugat pentru aceasta? L-ai căutat pe Domnul în privinţa acestui lucru? Fraţii şi surorile tale te susţin în rugăciune? Ai primit călăuzire divină?” Te întreb acum pe tine, este aceasta ceea ce ai practicat până acum? În anul care a trecut, câte decizii importante ai luat în care, în mod sincer, ai adus problema în faţa lui Dumnezeu şi te-ai rugat sincer? Sau, câte din acele decizii le-ai luat „într-o clipire de ochi”? Motivul pentru care Dumnezeu doreşte controlul deplin asupra vieţilor noastre este de a ne salva de la dezastre, unde ajung exact majoritatea „deciziilor clipirii” ale noastre.
O generaţie întreagă de credincioşi a ajuns într-o stare în care iau decizii bazându-se totalmente pe sine, fără a se ruga sau a consulta Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi decid, pur şi simplu, ceea ce ei doresc şi apoi Îi cer lui Dumnezeu să confirme acest lucru. Ei merg înainte cu convingere, singura lor rugăciune fiind: „Doamne, dacă aceasta nu este voia Ta, atunci opreşte-mă.”
Trăim acum într-o vreme numită „generaţia clipirii.” Oamenii iau decizii majore într-o clipire de ochi. O carte best-seller a fost scrisă despre acest concept, fiind întitulată Clipire: Puterea de a Gândi fără a Gândi. Teoria ei este următoarea: „Încrede-te în instinctele tale. Deciziile clipirii din ochi se dovedesc a fi cele mai bune.”
Gândiţi-vă la „limbajul clipirii” grăbit pe care-l auzim în fiecare zi: „Este oferta secolului. Poţi să te gândeşti mult. Dar ai o oportunitate pe care o poţi pierde. Decide-te acum!” Spiritul forţă în spatele tuturor acestora este: „Clipire, clipire, clipire!”
O astfel de gândire a început să infecteze biserica, afectând deciziile luate nu numai de „creştinii clipirii”, ci şi de „slujitorii clipirii.” Numeroşi enoriaşi uluiţi ne-au scris spunând aceeaşi istorie: „Pastorul nostru s-a întors de la o conferinţă cu tema creşterii bisericilor şi imediat ne-a anunţat: „Începând de azi totul se va schimba.” El a decis că noi vom deveni una din cele mai populare biserici peste noapte! El nici măcar nu ne-a cerut să ne rugăm pentru aceasta... toţi ne aflăm în confuzie.”
Cu doar câţiva ani în urmă lozinca printre creştini era: „Te-ai rugat pentru aceasta? L-ai căutat pe Domnul în privinţa acestui lucru? Fraţii şi surorile tale te susţin în rugăciune? Ai primit călăuzire divină?” Te întreb acum pe tine, este aceasta ceea ce ai practicat până acum? În anul care a trecut, câte decizii importante ai luat în care, în mod sincer, ai adus problema în faţa lui Dumnezeu şi te-ai rugat sincer? Sau, câte din acele decizii le-ai luat „într-o clipire de ochi”? Motivul pentru care Dumnezeu doreşte controlul deplin asupra vieţilor noastre este de a ne salva de la dezastre, unde ajung exact majoritatea „deciziilor clipirii” ale noastre.