miercuri, decembrie 30, 2009

CUCERIND ÎNTUNERICUL

Numai un singur lucru cucereşte şi împrăştie întunericul şi acesta este lumina. Isaia a declarat: „Poporul, care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara morţii răsare o lumină” (Isaia 9:2). În acelaşi fel Ioan a afirmat: “Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o” (Ioan 1:5).

Lumina reprezintă înţelegere. Atunci când spunem: „Văd lumina”, noi spunem: „Acum eu înţeleg.” Vedeţi ce spune Scriptura? Domnul este pe cale de a ne deschide ochii nu pentru a vedea un diavol victorios, ci pentru a primi o nouă revelaţie. Dumnezeul nostru ne-a trimis Duhul Său Sfânt, a cărui putere este mai mare decât toate puterile iadului: “Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4).

În Apocalipsa citim despre iadul care aruncă lăcuste şi scorpioni care au o mare putere. Citim despre un balaur, despre fiare, creaturi cu coarne, dar şi despre Antihrist. Cu toate acestea, noi nu ştim semnificaţia tuturor acestor creaturi. Dar nici nu avem nevoie de aceasta. Nu trebuie să ne îngrijorăm în privinţa lui Antihrist sau a semnului fiarei.

În noi trăieşte Duhul Dumnezeului Celui Atotputernic şi Cristos. Pavel afirmă că puterea Duhului Sfânt lucrează în noi. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt este viu în noi chiar în acest moment.

Deci, cum lucrează Duhul în noi în mijlocul acestor vremuri grele? Puterea Sa este eliberată numai atunci când Îl primim ca şi Cel care ne poartă poverile. Duhul Sfânt ne-a fost dat anume din acest motiv, pentru a purta grijile şi îngrijorările noastre. Deci, cum putem noi să spunem că L-am primit, dacă nu I-am dat poverile noastre Lui?

Duhul Sfânt nu este închis în slavă, dar este aici, locuind în noi. Şi El aşteaptă cu nerăbdare să preia controlul asupra fiecărei situaţii din vieţile noastre, inclusiv şi durerile noastre. Deci, dacă continuăm să trăim în frică – disperare, îndoială, adâncindu-ne în îngrijorare – atunci nu L-am primit pe El ca şi mângâietorul nostru, ajutorul, călăuza, salvatorul şi puterea noastră.

Mărturia pentru lume este creştinul care a aruncat toate poverile sale asupra Duhului Sfânt. La fel ca şi tesaloniceniii, credinciosul vede în jur probleme copleşitoare, şi totuşi, el are bucuria Domnului. El are încredere în Duhul Sfânt care-l va mângâia şi-l va scoate din suferinţele sale. Şi el a o mărturie puternică pentru o lume pierdută, deoarece el întruchipează bucuria în ciuda întunericului care-l înconjoară. Viaţa lui spune lumii: „Această persoană a văzut lumina.”