joi, ianuarie 22, 2009

VREMEA MULŢUMIRII

Subiectul multumirii mi-a venit recent în timpul unei mari apãsãri personale. La momentul respectiv, clãdirea bisericii noastre avea nevoie de reparatii majore. Problemele enoriasilor erau si ele în crestere. Fiecare cunoscut pãrea a trece printr-o încercare sau alta. Iar eu simteam povara tuturor acestor lucruri de mai sus.

Am intrat în biroul meu si am luat loc, pãrându-mi rãu pentru mine însumi. Am început sã mã plâng lui Dumnezeu: “Doamne, cât timp mã mai tii în acest foc? Cât timp trebuie sã mã mai rog pentru toate aceste lucruri înainte sã faci ceva? Când ai de gând sã-mi rãspunzi, Doamne?”

Deodatã, a venit Duhul Sfânt peste mine - si m-am simtit rusinat. Duhul mi-a soptit în inimã: “Tu doar începe sã-Mi multumesti chiar acum, David. Adu-Mi o jertfã de multumire – pentru toate lucrurile din trecut pe care le-am fãcut pentru tine si pentru ce am de gând sã fac în viitor. Adu-Mi o jertfã de multumire - si deodatã totul va arãta diferit!"

Acele cuvinte s-au cuibãrit în duhul meu. Dar m-am întrebat: “ce vrea sã spunã Domnul, cu “o jertfã de multumire?” Am cãutat expresia în Scripturã si am fost uimit de toate referintele pe care le-am gãsit:

- “Să-I aducă jertfe de mulţumiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.” (Psalmul 107:22).

- Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire, şi voi chema Numele Domnului;” (Psalmul 116:17).

- “Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!” (Psalmul 95:2).

- “Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele.” (Psalmul 100:4).

Trãim într-o vreme când marele nostru preot, Isus, s-a adus deja pe Sine ca jertfã de ispãsire la Tatal, pentru pãcatele noastre. Hristos a sters toate nelegiuirile noastre, pentru ca niciodatã sã nu mai fie amintite împotriva noastrã. Asa cã, pentru noi, lucrarea de ispãsire este terminatã.
Si totusi, ca si Israelitii, si noi trebuie sã venim la curtile Domnului, asa cum spune Psalmul 100, cu multumiri si cu laudã. Si trebuie sã aducem cu noi doi “tapi”, (de ispãsire), doi tauri: “Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă, şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I: "Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce, în loc de tauri, lauda buzelor noastre.” (Osea 14:2). Cuvântul “tauri“ aici reprezintã buzele noastre, sau cuvintele gurii noastre. Varianta acestei expresii, în limba ebraicã, este: “Îţi vom adduce în dar tauri tineri, chiar si buzele noastre."

Ofranda, jertfa noastrã de multumire, urmeazã sã fie facutã de cei doi “tauri” de ispasire cu care venim – o jertfã a buzelor noastre, sau a ceea ce spunem. Dumnezeu spune, cu alte cuvinte: “Aduceti în prezenta Mea cuvintele voastre de multumire. Spuneti-Mi, cântati-Mi laudele voastre Mie!"

Noi nu mai trebuie sã aducem lui Dumnezeu jertfe de sânge sau ofrande în argint si aur pentru ispãsirea (pãcatelor). În schimb, noi trebuie sã aducem jertfa de laudã si multumire a buzelor noastre: “Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei13:15). “Rodul buzelor noastre” îl constituie recunostinta si multumirile!