CUNOSCÂNDU-L PE DUMNEZEU

O sã fac o declaratie de-a dreptul socantã, si vorbesc serios: Eu nu-L cunosc cu adevãrat pe Dumnezeu! Adicã, nu-L cunosc în felul în care doreste El sã îl cunosc.

Cum stiu acest lucru? Duhul Sfânt mi-a spus. El mi-a soptit, cu afectiune: “David, tu nu-L cunosti pe Dumnezeu în felul în care doreste El sã îl cunosti. Tu nu-i dai voie cu adevãrat ca El sã fie Dumnezeul tãu”.

În Vechiul Testament, Dumnezeu Si-a luat un popor pentru Sine – un popor nici mai bogat, nici mai destept decât restul - numai ca sã fie Dumnezeul lor: “Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru”. Dumnezeu a spus, cu alte cuvinte: “Eu o sã vã învãt sã fiti poporul Meu – ca Eu sã pot fi Dumnezeul vostru!” (Exod 6:7).

Într-adevãr, Dumnezeu S-a revelat si S-a manifestat pe Sine poporului Sãu în repetate rânduri. A trimis îngeri. Le-a vorbit ca sã poatã fi auzit. A împlinit fiecare promisiune cu mari izbãviri. Si totusi, dupã patruzeci de ani de miracole, semne si minuni, aprecierea lui Dumnezeu cu privire la poporul Sãu a fost: “Voi nu Mã cunoasteti – nu cunoasteti cãile Mele!”

“Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta, şi am zis: “Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele” (Psalmul 95:10). Dumnezeu spunea deci “Prin toate acestea, voi niciodatã nu m-ati lãsat cu adevãrat sã fiu Dumnezeu! De patruzeci de ani tot vreau sã vã învãt – si voi tot nu pricepeti cum lucrez Eu!"

Dumnezeu încã mai cautã un popor care sã-L lase sã fie Dumnezeul lor – asa fel încât cu adevãrat sã-L cunoascã si sã învete cãile Lui!

Scriptura ne spune despre Israel: “Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu, şi să întărâte pe Sfântul lui Israel" (Psalmul 78:41). Israel si-a întors faţa de la Dumnezeu în necredinţã. Tot astfel, cred cã noi îL limitãm pe Dumnezeu astãzi cu dubiul si cu necredinţa noastrã.

Ne încredem în Dumnezeu în majoritatea domeniilor din vieţile noastre - dar credinţa noastrã mereu are graniţe si limite. Avem cel puţin o micã zonã în care punem stavilã, punem blocaj, unde nu credem cã într-adevãr Dumnezeu are de gând sã întreprindã ceva pentru noi.
Eu unul îL limitez pe Dumnezeu mai ales în ce priveste vindecarea. M-am rugat pentru vindecare fizicã pentru multi, si am vãzut pe Dumnezeu fãcând minune dupã minune. Dar când vine vorba de propriul meu corp, îL limitez pe Dumnezeu! Mã îndop cu medicamente sau alerg la doctor înainte ca mãcar sã mã rog pentru mine însumi! Nu vreau sã spun cã e gresit sã mergi la doctor. Dar uneori asa mã potrivesc descrierii aceluia care “n-a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori” (2 Cronici 16:12).

Te întreb: Te rogi ca Dumnezeu sã dãrâme zidurile din China sau Cuba – dar când e vorba de mântuirea propriei tale familii, n-ai pic de credintã? Te gândesti: “Dumnezeu probabil cã nu vrea sã facã asta. Cel drag mie reprezintã asa un caz greu. Dumnezeu pare cã nu mã aude în aceastã problemã”.

If this is true, you are not seeing him as God! You are ignorant of his ways! God’s desire is to “do exceeding abundantly above all that we ask or think, according to the power that worketh in us” (Ephesians 3:20).

Dacã aceasta este adevãrat, atunci nu-L vezi pe El ca Dumnezeu! Nu stii cu adevãrat cãile Lui! Dorinta lui Dumnezeu este să “facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20).

Cei saptezeci de bãtrâni ai lui Israel au mâncat si au bãut în prezenta lui însusi Dumnezeu pe munte. Si totusi, Domnul le-a spus: “Niciodatã nu m-ati cunoscut pe Mine sau cãile Mele!”

Ucenicii au petrecut trei ani în prezenta lui Dumnezeu - cu Hristos, care era Dumnezeu în trup. Au învãtat la picioarele Sale, si au fost cu El zi si noapte. Si totusi, la urmã, L-au abandonat si s-au risipit care încotro – pentru cã nu au cunoscut cãile Sale!

Isus spune cã Dumnezeu nu aude rugãciunile noastre si laudele pur si simplu pentru cã le rostim iarãsi si iarãsi, cu orele uneori. Este posibil sã ne rugãm, sã postim si sã facem lucruri drepte, si totusi sã nu ajungem la punctul unde tânjim dupã El si începem sã întelegem cãile Sale. Nu învãtãm cãile Sale numai în odãita noastrã ascunsã în care ne rugãm, desi oricine îl cunoaste cu adevãrat pe Domnul are o legaturã foarte apropiatã, strânsã, intimã cu El. Nu poti cunoaste cãile lui Dumnezeu fãrã sã petreci timp mai mult cu El în rugãciune. Dar rugãciunea trebuie sã includã timp de calitate în care îl lãsãm pe Dumnezeu sã ne fie Dumnezeu, sã fie Domnul nostru - punând fiecare nevoie si cerere, si lãsându-le acolo: în bratul Sãu.