luni, ianuarie 05, 2009

CELĂLALT ASPECT AL PĂRTĂŞIEI

Să intrăm în slava lui Dumnezeu înseamnă nu numai să primim dragostea Tatălui, ci si sã îL iubim si noi la rândul nostru. E vorba despre afectiune reciprocã, ambele părti dăruind si primind dragoste. Biblia ne spune: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta” (Deuteronom 6:5).

Dumnezeu ne spune: “Fiule, dă-mi inima ta” (Proverbe 23:26). Dragostea Sa cere reciprocitate, ca si noi să îi intoarcem cu o dragoste totală, neîmpărtită, implică faptul ca si noi să venim cu toată inima, cu tot sufletul, cu mintea si puterea noastră.

In orice caz, Domnul ne spune în termeni care nu lasă loc de îndoială: "Tu nu poti câstiga dragostea Mea. Dragostea Mea se dăruieste, nu se câstigă, nu este ceva care primesti pentru meritele tale! Ioan scrie: “Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” si “Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi” (1 Ioan 4:10, 19).

Asa cum dragostea lui Dumnezeu pentru pe noi este manifestată prin odihnã si bucurie (n.trad.: El se “odihneste în tăcere” în dragostea Sa pentru poporul Sãu, vezi Tefania 3:17 si devotionalul ref. acest aspect, de vineri 2 ian 08) tot astfel dragostea noastră pentru El trebuie să contină aceleasi două elemente:

1. David exprimă faptul că se “odihneste”, găseste linistea, plăcerea, în dragostea sa pentru Dumnezeu, când ne scrie: “Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine” (Psalmul 73:25). Inima care-L iubeste pe Domnul încetează complet de a mai căuta alinare în altã parte. Mai degrabã, gãseste multumirea deplinã în El. Intr-o astfel de iubire, dragostea plină de bunatate a lui Dumnezeu este mai bunã chiar decât viatã însăsi!

2. O astfel de inimă de asemenea se bucură în dragostea sa pentru Dumnezeu. Ea cântă si sare, dansează de bucurie în exaltarea sa pentru Domnul. Când un copil al lui Dumnezeu stie cât de mult îl iubeste Tatăl său, asa o desfătare pune acest lucru în sufletul său!

Dati-mi voie să vă dau unul dintre cele mai pline de semnificatie versete din toată Scriptura. “Proverbele” ne dau aceste cuvinte profetice despre Hristos: “eu eram meşterul Lui, la lucru lângă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul pământului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor” (Proverbe 8:30–31).

Preaiubitilor, noi suntem fiii despre care se vorbeste aici! Incă de când a fost creat pământul, Dumnezeu a avut în vedere un trup de credinciosi uniti în Fiul Său. Si chiar si atunci Tatăl a găsit desfătare si bucurie în acesti copii. Isus mărturiseste: “Eu am fost desfătarea Tatălui Meu, bucuria fiintei Sale. Iar acum toti cei ce se întorc la Mine în si cu credintã, sunt si ei desfătarea Tatălui!"

Deci, cum îl iubim noi pe Isus, la rândul nostru? Ioan rãspunde, “Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:3).

Care sunt poruncile Sale? Isus spune, în esentã, ca douã sunt acestea: “În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii." (Matei 22:40). Prima si cea mai importanta este sã iubim pe Domnul cu toatã inima, sufletul si cugetul nostru. Nimic sã nu ne opreascã de la aceasta. Iar a doua poruncã este sã iubim pe aproapele nostru ca pe noi însine. Aceste douã porunci simple cuprind toată Legea lui Dumnezeu.

Isus spune aici cã nu putem sã fim în pãrtãsie cu Dumnezeu sau sã intrãm în slava Sa dacã purtãm cuiva pica. În consecintã, a-L iubi pe Dumnezeu înseamnã a iubi pe fiecare frate, pe fiecare sorã în acelasi mod în care ne-a iubit Tatãl pe noi.