marți, decembrie 28, 2010

TRECÂND PRIN VREMURI DE USCĂCIUNE

Deşi predic la mii de oamenii, sunt timpuri în care mă simt foarte sec, departe de prezenţa caldă a lui Dumnezeu. Atunci când sunt uscat şi golit, nu am o dorinţă arzătoare de a citi Cuvântul şi puţin mă strădui să mă rog. Ştiu că credinţa mea este intactă şi dragostea mea pentru Isus este puternică şi nu am dorinţă de a gusta lucrurile acestei lumi. Doar că simt de parcă nu pot să mă apropii de Dumnezeu zile întregi, poate chiar săptămâni.

Ai văzut vreodată creştini care sunt binecuvântaţi în timp ce tu nu simţi nimic? Ei mărturisesc cu lacrimi de bucurie despre răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciunile lor. Ei par să trăiască pe vârful muntelui de experienţe fericite în timp ce tu doar te trudeşti din greu, iubindu-L pe Isus, dar fără acel foc lăuntric.

Eu cred că toţi credincioşii adevăraţi au parte de momente de uscăciune în diferite perioade ale vieţii lor de creştini. Chiar şi Isus a simţit izolarea atunci când a strigat cu glas tare: „Tată, de ce M-ai părăsit?”

Fără apropierea de Dumnezeu nu poate exista pace. Uscăciunea poate fi oprită numai cu prospeţimea slavei Sale. Disperarea poate fi risipită doar prin încredinţarea că Dumnezeu răspunde. Focul Duhului Sfânt trebuie să încălzească mintea, trupul şi sufletul.

Sunt timpuri în care mă simt nedemn, asemenea celui mai rău păcătos, dar în ciuda acestui lucru, ştiu că El nu este departe. Aud oarecum o voce desluşită şi slabă spunându-mi: „Vino, copilul Meu. Ştiu prin ce treci tu acum. Încă te mai iubesc şi niciodată nu te voi lăsa sau părăsi. Vom înfrunta totul împreună, pentru că mai sunt încă Tatăl tău, iar tu eşti copilul Meu.” Am o flacără în mine care nu va fi înăbuşită şi ştiu că El mă va scoate din orice vreme de uscăciune.

„Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire. El l-a găsit într-un ţinut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; L-a înconjurat, l-a îngrijit, şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui” (Deuteronom 32:9-10).

„Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi râuri în locuri secetoase. Fiarele câmpului Mă vor slăvi, şacalii şi struţii, pentru că voi da ape în pustie, şi râuri în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu сel ales” (Isaia 43:19-20).