miercuri, decembrie 22, 2010

DEDICAŢI DE A CĂUTA

„Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri.... M-am rugat Domnului Dumnezeu meu, şi I-am făcut următoarea promisiune.... Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel....” (Daniel 9:3, 4 şi 20). Aceştia erau oameni ai rugăciunii!

Vedeţi voi, primul angajament pe care şi l-au luat ei – de a trăi o viaţă separată – trebuia să fie susţinut de un al doilea angajament, de a-L căuta pe Dumnezeu. Într-adevăr, este imposibil de a trăi o viaţă sfântă fără a petrece mult timp pe genunchi, căutându-L pe Dumnezeu pentru puterea şi autoritatea de a trăi o astfel de viaţă.

Să nu înţelegeţi greşit, rugăciunile făcute cu fidelitate nu ne vor păzi de crize. Dimpotrivă, mai mult ca probabil că te vor aduce într-un cuptor încins şi în groapa leului. Dar rugăciunea te va pregăti să faci faţă la toate acestea cu încredere şi să devii o jerftă vie pentru Isus!

Rugăciunile lui Daniel l-au condus direct în groapa leului. Iar această încercare a venit după mulţi ani de zile de la întâmplarea cu băieţii evrei, când Daniel avea peste optzeci de ani! Aceasta ar putea să te sperie, dacă te întrebi cât va mai dura până se vor sfârşi crizele tale. Poate că te-ai gândit că ai trecut toate încercările tale „importante” după un anumit număr de ani în Domnul. Cu toate acestea, aici Dumnezeu permite ca unul din cei mai mari luptători ai rugăciunii – un om cu un duh blând şi liniştit – să înfrunte criza vieţii sale după zeci de ani de mijlocire cu credincioşie!

Preaiubite, încercarea se va sfârşi numai atunci când va veni Isus sau când vei muri în Cristos! Iată de ce rugăciunea este aşa de importantă. Poţi să ia decizia de a trăi o viaţă curată, dar această decizie este greu de urmat fără angajamentul de a-L căuta pe Dumnezeu.