marți, august 24, 2010

O REVELAŢIE PERSONALĂ A LUI CRISTOS

Dacă eşti un predicator, misionar sau învăţător gândeşte-te la următorul lucru: Ce înveţi tu? Este ceea ce te-a învăţat o persoană? Este aceasta o prezentare, într-o formă nouă, a revelaţiei unui mare învăţător? Sau ai experimentat propria ta revelaţie a lui Isus Cristos? Dacă e aşa, este ea mereu în creştere? Este cerul deschis pentru tine?

Pavel a spus: "În El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa" (Fapte 17:28). Adevăraţii bărbaţi şi femei ale lui Dumnezeu trăiesc în acest cerc foarte mic, dar în acelaşi timp vast. Fiecare mişcare a lor, întreaga lor existenţă, este învăluită numai de interesele lui Cristos. Cu mulţi ani în urmă ştiam că Duhul Sfânt mă atrăgea într-o astfel de lucrare, una care Îl predica numai pe Cristos. O, cât am tânjit eu să predic nimic altceva decât pe El! Dar inima mea nu era concentrată şi pentru mine cercul era prea îngust. În rezultat nu primeam nici o revelaţie pentru a susţine predicile mele.

Pentru a-L predica pe Cristos trebuie să primim în mod continuu revelaţii de la Duhul Sfânt. Altfel, vom sfârşi repetând un mesaj răsuflat. Dacă Duhul Sfânt cunoaşte gândurile lui Dumnezeu şi cercetează lucrurile adânci şi ascunse ale Tatălui, şi dacă El curge în noi ca şi un izvor de apă, noi trebuie să fim disponibili de a fi umpluţi cu această apă curgătoare. Trebuie să rămânem plini de o revelaţie fără de sfârşit a lui Cristos. O astfel de revelaţie îl aşteaptă pe fiecare slujitor al Domnului care doreşte să-L aştepte, crezând şi având încredere în Duhul Sfânt că El îi va descoperi gândurile lui Dumnezeu.

Pavel a spus că Cristos a fost revelat în el, nu doar lui (vezi Galateni 1:16). În ochii lui Dumnezeu a predica un cuvânt care încă nu şi-a arătat puterea în viaţa şi lucrarea predicatorului este ceva neroditor. S-ar putea să pară totul în regulă pentru unii care sunt superficiali, de a-L predica pe Cristos cu controversă, dar nu şi pentru bărbatul sau femeia lui Dumnezeu. Noi trebuie să predicăm o revelaţie mereu în creştere a lui Cristos, şi numai dacă această revelaţie a produs în noi o schimbare profundă.

Pavel, de asemenea, a exprimat o preocupare personală: "Ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat" (1 Corinteni 9:27). Cu siguranţă că Pavel niciodată nu s-ar fi îndoit de siguranţa sa în Cristos; nu acesta era gândul lui aici. Cuvântul în greacă pentru lepădat înseamnă "neaprobat" sau "nedemn." Pavel tremura la gândul de a sta în faţa tronului de judecată a lui Cristos pentru a fi judecat pentru predicarea unui Cristos pe care el nu-L cunoştea cu adevărat sau pentru proclamarea unei Evanghelii pe care el nu o practica pe deplin. Iată de ce Pavel vorbeşte atât de des despre "a-L trăi pe Cristos" sau "Cristos trăind în mine."

Noi nu putem continua să ne mai numim slujitori ai lui Dumnezeu până când nu răspundem, personal, la următoarea întrebare: Doresc eu, cu adevărat, nimic altceva decât Cristos? Este El, cu adevărat, totul pentru mine, singurul meu scop de a trăi?

Este răspunsul tău da? Dacă o iei în serios, vei fi tu în stare să arăţi spre grămada de gunoi din viaţa ta, despre care Pavel a vorbit atunci când a spus: "…le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos" (Filipeni 3:8). Ai considerat tu toate lucrurile ca şi o pierdere faţă de revelaţia Sa? Dacă nu doreşti nimic, ci nu mai pe Cristos, atunci lucrarea ta nu este o carieră, lucrarea ta este rugăciune! Nu va mai fi nevoie să fii îndemnat să-L cauţi, vei merge deseori în cămăruţa ta, ştiind că în momentul în care vei intra vei fi aşezat la masa Lui. Te vei închina lui, stând în prezenţa Sa fără grabă, iubindu-L, lăudându-L cu mâinile ridicate, tânjind după El şi mulţumindu-I pentru înţelepciunea Sa.