luni, august 16, 2010

CÂŞTINGÂNDU-L PE CHRISTOS

"Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos" (Filipeni 3:8).

Paul era în întregime captivat de Domnul sãu. De ce simtea el nevoia sã "câstige" pe Christos? Christos deja i se revelase clar, si nu doar apostolului ci acest fapt se putea vedea clar în viata sa (si de cãtre altii). Si totusi, Pavel simtea ca e de datoria lui sã câstige inima si afectiunea lui Christos.

Întreaga existentã a lui Pavel – lucrarea sa, viata si însusi scopul sãu de a trãi - erau concentrate numai pe faptul de a fi pe placul Stãpânului si Domnului sãu. Orice altceva el considera ca fiind un gunoi, chiar si asa-zisele lucruri "bune".

Este aceasta biblic, scriptural, s-ar putea sã întrebati dvs., aceastã idee de a câstiga inima lui Isus? Nu suntem noi deja obiectul dragostei lui Dumnezeu? Într-adevãr, dragostea Sa plinã de compasiune se extinde la toatã omenirea. Dar existã un alt fel de dragoste pe care putini crestini o experimenteazã vreodatã. Este acea dragoste afectuoasã a lui Christos precum aceea ce are loc între un sot si o sotie.

Aceastã dragoste este exprimatã în Cântarea Cântãrilor de cãtre Solomon. În aceastã carte Solomon este portretizat ca un tip de Christos, si într-unul din pasaje Domnul vorbeste despre mireasa sa în acest fel:

"Mi-ai răpit inima… mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău! Ce lipici în dezmierdările tale… mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul!" (Cântarea Cântãrilor 4:9-10).

Mireasa lui Christos se compune dintr-un popor sfânt care tânjeste să fie atât de mult plăcut de Domnul său, să trăiască într-o asa ascultare, si atât de separat de toate celelelate lucruri, încât inima lui Christos să fie încântată, rãpitã. Cuvântul "încântată" în acest pasaj înseamnã să aibã "inima rãpitã" sau sã aibã "inima furatã". Varianta King James (în româneste varianta Cornilescu) a pasajului de mai sus spune cã inima lui Christos este rãpitã "numai cu o privire". Eu sunt de pãrere cã acea "singurã privire" se referã la o minte concentratã numai pe Christos!