APUCA INCERCAREA CU CREDINTA

Dacã n-am trece prin conflicte, presiuni, încercãri, lupte, am deveni pasivi si cãldicei. S-ar pune mucegaiul peste templul nostru, care ar zãcea în ruine. N-am mai fi capabili sã ne descurcãm cu teritoriul pe care l-am câstigat. De aceea planul vrãjmasului împotriva nostrã este clar: El vrea sã ne scoatã din luptã. Tinta lui este sã ne facã sã renuntãm la luptã total, complet.

Noi gãsim toate resursele noastre pentru mentinere - forta de a continua, putere asupra vrãjmasului - în bãtãliile noastre spirituale. Si în acea zi când vom sta în picioare înaintea Domnului, El ne va dezvãlui, ne va face cunoscut: "Mai tii minte prin ce-ai trecut în situatia aceea? Si în acea bãtãlie groaznicã? Priveste la tot ce ai obtinut trecând prin toate acestea. Totul a fost dobândit prin bãtãliile pe care le-ai câstigat".

Adevãrul este cã Dumnezeu a pus comoara Sa în trup uman (în mine, în tine). El te-a fãcut un templu, o casã de locuit pentru Duhul Sãu, al Domnului. Iar tu ai responsabilitatea de-a mentine acest templu. Dacã devii nepãsãtor, neglijând mentinerea, întretinerea curentã de care are nevoie – rugãciunea fãcutã cu regularitate, hrãnirea cu Cuvântul lui Dumnezeu, pãrtãsia cu ceilalti credinciosi – atunci el se va deteriora. Iar tu vei sfârsi în ruinã totalã.

Când privesc înapoi la cei cincizeci de ani ai mei în lucrare, îmi aduc aminte de multe ori când ar fi fost mai usor pentru mine sã mã las de lucrare. Mã rugam uneori: "Doamne, nu înteleg acest atac. De unde a venit? Si când se va sfârsi? Nu vãd nici un scop în el, deloc". Dar, în timp, am început sã vãd roadele acelor încercãri. Iar roadele acelea – resursele, tãria, bogãtia spiritualã – m-au pregatit într-un mod în care n-as fi fost pregãtit prin nici un alt fel de mijloace.

Te îndemn dar: Apucã încercarea cu credintã, si crede cã Dumnezeu a îngãduit-o. Trebuie sã stii cã El o foloseste spre a te face mai puternic… spre a te ajuta sã ai avantaj asupra lui satan... spre a te face o binecuvântare pentru ceilalti… si pentru a te sfinti spre gloria Sa.

“Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi” (2 Corinteni 4:7-9).

“Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.

Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice” (2 Corinthians 4:17-18).