LĂSÂNDU-NE ÎN GRIJA LUI DUMNEZEU

Isus a spus: “…Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate” (Luca 21:25-26). Cristos ne avertizează: „Fără speranţa în mine, mulţimi de oameni, pur şi simplu, vor muri de frică!”

Totuşi, pentru urmaşii lui Isus, cei care au încredere în promisiunile lui Dumnezeu de a-i păzi pe copiii Săi, există o libertatea glorioasă de orice frică. De fapt, tuturor celor care se supun domniei lui Cristos niciodată nu le va mai fi frică, dacă ei doar se vor baza pe următorul secret: Adevărata libertatea de frică constă în supunerea întregii vieţi în mâinile Domnului.

A ne supune pe noi înşine în grija lui Dumnezeu este un act al credinţei. Aceasta înseamnă a ne supune totalmente puterii, înţelepciunii şi îndurării Sale, fiind călăuziţi şi păziţi potrivit voii Sale. Dacă facem acest lucru, Dumnezeul universului promite să fie totalmente responsabil pentru noi, pentru a ne hrăni, îmbrăca şi adăposti, şi pentru a ne păzi inimile de tot răul.

Isus a oferit exemplul final al unei astfel de supuneri atunci când a mers spre cruce. Chiar înainte ca să-şi dea duhul, el a strigat cu voce tare: “…Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul! …” (Luca 23:46).

Cristos şi-a lăsat viaţa şi viitorul etern în custodia Tatălui. Şi făcând acest lucru, El a aşezat sufletele fiecăruia din turma Sa în mâinile Tatălui.

S-ar putea să vă întrebaţi: „Dar n-a spus Isus că El are puterea de a-şi da viaţa şi de a o lua înapoi?” (vezi Ioan 10:18). Aşa cum El avea puterea „să-şi ia viaţa înapoi”, de ce El s-a lăsat în mâinile lui Dumnezeu pentru a fi păzit? Răspunsul este evident: Isus a făcut acest lucru pentru a lăsa un exemplu pentru toţi cei din turma Lui care aveau să-L urmeze!

Dacă ni se cere să ne încredinţăm vieţile noastre cuiva, atunci trebuie să ştim că acest Cineva are puterea să ne păzească de toate pericolele, ameninţările şi de toată violenţa. Apostolul Pavel scrie: “…căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea” (2 Timotei 1:12).