joi, iunie 26, 2008

TEAMA DE LUME VS. TEAMA FATA DE DUMNEZEU

Proorocii ne avertizeaza ca atunci cand vom vedea pe Dumnezeu zguduind natiunile si vremuri primejdioase, grele vor lovi, omul nostru firesc se va teme grozav. Ezechiel chiar a intrebat: “Iti va suferi inima, si Iti vor fi mainile destul de tari in zilele cand voi lucra impotriva ta? Eu, Domnul, am vorbit, si voi si lucra” (Ezechiel 22:14).

Cand Dumnezeu l-a instiintat pe Noe de judecatile Lui viitoare si i-a spus sa construiasca o arca, Noe a fost “plin de o teama sfanta” (Evrei 11:7). Chiar si indraznetul, curajosul David spune:” Mi se infioara carnea de frica Ta, si ma tem de judecatile Tale” (Psalmii 119:120). Iar cad proorocul Habacuc a vazut ca aveau sa vina zile dezastruoase, a strigat tare: “Cand am auzit... lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se infioara buzele, imi intra putrezirea in oase, si-mi tremura genunchii. Caci as putea oare astepta in tacere ziua necazului, ziua cand asupritorul va merge impotriva poporului?” (Habacuc 3:16).

Va rog sa observati pe masura ce cititi aceste pasaje: Teama care a venit peste acesti oameni ai Domnului nu era o teama de lume, de alti oameni, ci o teama imbinata cu respect fata de Domnul. Acesti oameni sfinti nu se temeau de vrajmasii lor ci de dreptele judecati ale lui Dumnezeu. Si aceasta pentru ca au inteles extraordiara putere din spatele calamitatilor ce aveau sa se apropie. Nu de rezultatul furtunii se temeau ei, ci mai degraba de sfintenia lui Dumnezeu!

Tot astfel, fiecare din noi va experimenta o teama coplesitoare in vremurile de prapad si nenorociri ce vor sa vina. Dar teama noastra trebuie sa vina dintr-un respect sfant fata de Domnul, niciodata dintr-o neliniste lumeasca, omeneasca cu privire la soarta noastra. Domnului nu ii plac temerile zadarnice cum ar fi teama de a pierde posesiuni materiale, bogatii, standardul nostru de viata.

Pretutindeni in lume, oamenii sunt plini de acest fel de teama, pe masura ce vad economiile natiunii lor deteriorandu-se. Ei se tem ca un potop economic va sterge de pe fata pamantului tot ce au agonisit o viata intreaga. Astfel este strigatul celor ce nu se incred in Dumnezeu, care nu au nici o nadejde. Dar nu tot asa trebuie sa fie cu cei credinciosi, cei ce se incred in Domnul. Ci, daca esti copil de Dumnezeu, Tatal tau ceresc nu va perpetua asemenea necredinta in tine. Isaia a avertizat: “Eu, Eu va mangai. Dar cine esti tu, ca sa te temi de omul cel muritor, si de fiul omului, care trece ca iarba, si sa uiti pe Domnul, care te-a facut, care a intins cerurile si a intemeiat pamantul? De ce sa tremuri necontenit toata ziua, inaintea maniei asupritorului, cand umbla sa te nimiceasca? Unde este mania asupritorului? (Isaia, 51:12, 13). “Sfintiti insa pe Domnul ostirilor. De El sa va temeti si sa va infricosati." (Isaia, 8:13).

Fie ca teama voastra sa fie de Domnul! Acel fel de teama nu conduce la moarte, ci la viata!