VENIND LA MASA SA
Un vechi cântec evanghelic are o profundă însemnătate pentru mine. El spune: „Isus a întins o masă/Unde sfinţii lui Dumnezeu sunt hrăniţi/El îi invită pe oamenii Săi aleşi, Veniţi şi cinaţi.”
Ce perspectivă minunată: Domnul a întins o masă în ceruri pentru urmaşii Săi! Isus le-a spus ucenicilor: „De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea” (Luca 22:29-30). A flămânzi după El înseamnă că, prin credinţă, noi, de asemenea, stăm la această masă.
Atunci când apostolul Pavel îndeamnă „Să prăznuim dar praznicul” (1 Corinteni 5:8), el are în vedere ca noi să înţelegem clar că pentru noi a fost pregătit un loc în ceruri cu Cristos la masa Sa regală. Pavel spune: „Întotdeauna să fiţi de faţă. Fie ca niciodată să nu se spună despre voi că locul vostru este gol.”
Adevărul trist este că biserica lui Isus Cristos, pur şi simplu, nu înţelege ce înseamnă a sărbători. Noi nu înţelegem maiestatea şi onoarea acordate nouă prin faptul că am fost ridicaţi de către Cristos pentru a şedea cu El în locurile cereşti. Noi am devenit prea ocupaţi pentru a sta la masa Sa. Noi, în mod greşit, obţinem bucuria noastră spirituală din slujire şi nu din părtăşie. Noi facem tot mai mult şi mai mult pentru Domnul pe care-L cunoaştem tot mai puţin şi mai puţin. Ne sleim de puteri oferind trupurile şi mintea noastră lucrării Sale, dar rareori sărbătorim.
Un singur lucru pe care-L caută Domnul, deasupra tuturor lucrurilor, de la slujitorii şi pastorii săi este părtăşia la masa Sa. Această masă este un loc pentru intimitate spirituală şi este întinsă zilnic. A sărbători înseamnă a veni la El în mod continuu pentru hrană, înţelepciune şi părtăşie.
De la Cruce încoace toţi giganţii spirituali au avut un singur lucru în comun: ei au cinstit masa Domnului. Ei s-au pierdut în vastitatea lui Cristos. Ei toţi au murit regretând faptul că cunoşteau încă foarte puţin din El şi din viaţa Sa.
Viziunea noastră despre Cristos astăzi este atât de mică, atât de limitată. Este necesară o Evanghelie a „vastităţii” pentru a birui problemele complicate şi în creştere ale acestui veac decăzut. Vedeţi voi, Dumnezeu nu doar rezolvă probleme în această lume, El le înghite în vastitatea Sa! Cel care are o revelaţie în creştere a vastităţii lui Cristos nu mai are frică de nici o problemă, de nici un demon, de nici o putere de pe acest pământ. El ştie că Cristos este mai mare decât toate acestea. Dacă am avea acest fel de revelaţie a cât de vast este El, cât de nemărginit, nemăsurat, nelimitat şi imens este El, niciodată nu am mai fi copleşiţi de problemele vieţii.
Pavel este un exemplu pentru noi. El a hotărât să aibă o astfel de revelaţie a lui Cristos mereu în creştere. De fapt, tot ce avea el din Cristos a venit prin revelaţie; aceasta i-a fost dată lui la masa Domnului şi a fost făcută adevăr pentru el prin Duhul Sfânt. Ţineţi minte, trei ani au trecut după convertirea sa înainte ca Pavel să meargă să petreacă timp cu apostolii în Ierusalim şi el a stat cu ei doar cincisprezece zile înainte ca să-şi continue călătoria misionară. Mai târziu el a spus: „Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta” (Efeseni 3:3). Duhul Sfânt cunoaşte tainele adânci şi ascunse ale lui Dumnezeu şi Pavel s-a rugat, în mod constant, pentru darul harului de a înţelege şi a predica „bogăţiile nepătrunse ale lui Cristos” (Efeseni 3:8).
Domnul caută credincioşi care nu sunt satisfăcuţi să caute prin toate vocile contradictorii pentru a găsi un cuvânt adevărat. El doreşte ca noi să înfometăm după o revelaţie a Sa care este în întregime a noastră – o intimitate profundă şi personală.
Ce perspectivă minunată: Domnul a întins o masă în ceruri pentru urmaşii Săi! Isus le-a spus ucenicilor: „De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea” (Luca 22:29-30). A flămânzi după El înseamnă că, prin credinţă, noi, de asemenea, stăm la această masă.
Atunci când apostolul Pavel îndeamnă „Să prăznuim dar praznicul” (1 Corinteni 5:8), el are în vedere ca noi să înţelegem clar că pentru noi a fost pregătit un loc în ceruri cu Cristos la masa Sa regală. Pavel spune: „Întotdeauna să fiţi de faţă. Fie ca niciodată să nu se spună despre voi că locul vostru este gol.”
Adevărul trist este că biserica lui Isus Cristos, pur şi simplu, nu înţelege ce înseamnă a sărbători. Noi nu înţelegem maiestatea şi onoarea acordate nouă prin faptul că am fost ridicaţi de către Cristos pentru a şedea cu El în locurile cereşti. Noi am devenit prea ocupaţi pentru a sta la masa Sa. Noi, în mod greşit, obţinem bucuria noastră spirituală din slujire şi nu din părtăşie. Noi facem tot mai mult şi mai mult pentru Domnul pe care-L cunoaştem tot mai puţin şi mai puţin. Ne sleim de puteri oferind trupurile şi mintea noastră lucrării Sale, dar rareori sărbătorim.
Un singur lucru pe care-L caută Domnul, deasupra tuturor lucrurilor, de la slujitorii şi pastorii săi este părtăşia la masa Sa. Această masă este un loc pentru intimitate spirituală şi este întinsă zilnic. A sărbători înseamnă a veni la El în mod continuu pentru hrană, înţelepciune şi părtăşie.
De la Cruce încoace toţi giganţii spirituali au avut un singur lucru în comun: ei au cinstit masa Domnului. Ei s-au pierdut în vastitatea lui Cristos. Ei toţi au murit regretând faptul că cunoşteau încă foarte puţin din El şi din viaţa Sa.
Viziunea noastră despre Cristos astăzi este atât de mică, atât de limitată. Este necesară o Evanghelie a „vastităţii” pentru a birui problemele complicate şi în creştere ale acestui veac decăzut. Vedeţi voi, Dumnezeu nu doar rezolvă probleme în această lume, El le înghite în vastitatea Sa! Cel care are o revelaţie în creştere a vastităţii lui Cristos nu mai are frică de nici o problemă, de nici un demon, de nici o putere de pe acest pământ. El ştie că Cristos este mai mare decât toate acestea. Dacă am avea acest fel de revelaţie a cât de vast este El, cât de nemărginit, nemăsurat, nelimitat şi imens este El, niciodată nu am mai fi copleşiţi de problemele vieţii.
Pavel este un exemplu pentru noi. El a hotărât să aibă o astfel de revelaţie a lui Cristos mereu în creştere. De fapt, tot ce avea el din Cristos a venit prin revelaţie; aceasta i-a fost dată lui la masa Domnului şi a fost făcută adevăr pentru el prin Duhul Sfânt. Ţineţi minte, trei ani au trecut după convertirea sa înainte ca Pavel să meargă să petreacă timp cu apostolii în Ierusalim şi el a stat cu ei doar cincisprezece zile înainte ca să-şi continue călătoria misionară. Mai târziu el a spus: „Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta” (Efeseni 3:3). Duhul Sfânt cunoaşte tainele adânci şi ascunse ale lui Dumnezeu şi Pavel s-a rugat, în mod constant, pentru darul harului de a înţelege şi a predica „bogăţiile nepătrunse ale lui Cristos” (Efeseni 3:8).
Domnul caută credincioşi care nu sunt satisfăcuţi să caute prin toate vocile contradictorii pentru a găsi un cuvânt adevărat. El doreşte ca noi să înfometăm după o revelaţie a Sa care este în întregime a noastră – o intimitate profundă şi personală.