GENERAŢIA DIN PREZENT NU ŞTIE NIMIC
A răbda înseamnă „a trece peste, în ciuda greutăţilor; a suferi cu răbdare fără a lasă mâinile în jos.” Pe scurt, înseamnă a nu se lăsa sau a rezista. Dar acest cuvânt înseamnă foarte puţin pentru generaţia din prezent. Mulţi creştini de azi lasă mâinile în jos, ei îşi lasă partenerul de familie, familia şi pe Dumnezeul lor.
Petru aduce în discuţie acest subiect spunând: „Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare, şi suferă pe nedrept” (1 Petru 2:19). Apoi adaugă: „În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Cristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre” (1 Petru 2:20-25).
Apostolul Pavel porunceşte: „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Cristos” (2 Timotei 2:3). În sfârşit, Însuşi Domnul ne dă această promisiune: „Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit” (Matei 24:13).
Aş vrea să te întreb – în ce dificultate te afli tu? Este căsătoria ta în haos? Este serviciul tău în criză? Ai vreun conflict cu o rudă, cu gazda ta sa cu un prieten care te-a trădat?
Noi trebuie să avem speranţă. Vedeţi voi, aşa cum suferinţa lui Pavel nu a încetat niciodată, aşa nu a încetat şi revelaţia sa, maturitatea sa, credinţa sa profundă şi pacea sa stabilă. El a spus: „Dacă vreau să devin un om spiritual – dacă, într-adevăr, doresc să fiu pe placul Domnului – atunci nu trebuie să mă opun circumstanţelor mele. Nu mă voi da bătut şi nu voi ceda. Nimic de pe acest pământ nu poate să-mi dea ceea ce eu primesc de la Duhul lui Dumnezeu în fiecare zi în încercarea mea. El face din mine un om spiritual.”
Viaţa lui Pavel „respira” cu Duhul lui Cristos. Şi aşa stau lucrurile cu fiecare persoană, cu adevărat, spirituală. Duhul Sfânt revarsă peste fiinţa dinăuntru a acestei persoane adierea lui Dumnezeu. Această persoană nu este descurajată, ea nu cârteşte şi nu se plânge de sarcina sa. S-ar putea ca ea să treacă prin încercarea vieţii sale, dar ea continuă să zâmbească, deoarece ştie că Dumnezeu lucrează în ea, revelând slava Sa eternă.
Petru aduce în discuţie acest subiect spunând: „Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare, şi suferă pe nedrept” (1 Petru 2:19). Apoi adaugă: „În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Cristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre” (1 Petru 2:20-25).
Apostolul Pavel porunceşte: „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Cristos” (2 Timotei 2:3). În sfârşit, Însuşi Domnul ne dă această promisiune: „Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit” (Matei 24:13).
Aş vrea să te întreb – în ce dificultate te afli tu? Este căsătoria ta în haos? Este serviciul tău în criză? Ai vreun conflict cu o rudă, cu gazda ta sa cu un prieten care te-a trădat?
Noi trebuie să avem speranţă. Vedeţi voi, aşa cum suferinţa lui Pavel nu a încetat niciodată, aşa nu a încetat şi revelaţia sa, maturitatea sa, credinţa sa profundă şi pacea sa stabilă. El a spus: „Dacă vreau să devin un om spiritual – dacă, într-adevăr, doresc să fiu pe placul Domnului – atunci nu trebuie să mă opun circumstanţelor mele. Nu mă voi da bătut şi nu voi ceda. Nimic de pe acest pământ nu poate să-mi dea ceea ce eu primesc de la Duhul lui Dumnezeu în fiecare zi în încercarea mea. El face din mine un om spiritual.”
Viaţa lui Pavel „respira” cu Duhul lui Cristos. Şi aşa stau lucrurile cu fiecare persoană, cu adevărat, spirituală. Duhul Sfânt revarsă peste fiinţa dinăuntru a acestei persoane adierea lui Dumnezeu. Această persoană nu este descurajată, ea nu cârteşte şi nu se plânge de sarcina sa. S-ar putea ca ea să treacă prin încercarea vieţii sale, dar ea continuă să zâmbească, deoarece ştie că Dumnezeu lucrează în ea, revelând slava Sa eternă.