TROFEELE LUPTEI SPIRITUALE
„…le închinaseră din prada luată la război, pentru întreţinerea Casei Domnului” (1 Cronici 26:27). Acest verset ne deschide un adevăr profund care ne schimbă întreaga viaţă. El vorbeşte despre trofeele care pot fi câştigate numai în luptă. Iar odată ce aceste trofee sunt câştigate, ele sunt dedicate zidirii casei lui Dumnezeu.
Eu cred că dacă noi vom sesiza adevărul puternic în spatele acestui verset, vom înţelege de ce Domnul permite luptă spirituală intensă de-a lungul vieţii noastre. Numeroşi creştini cred că odată ce au fost mântuiţi, luptele lor s-au terminat, iar viaţa lor va fi ca un drum neted. Nimic n-ar putea fi mai departe de adevăr. Dumnezeu nu numai că permite luptele noastre, dar El are şi un scop glorios pentru ele în vieţile noastre.
Ce este „prada de la război?” Prada reprezintă trofeele, bogăţiile, bunurile luate din luptă de către câştigători. Biblia menţionează pentru prima dată de trofee în Geneza 14, atunci când o alianţă de împăraţi au invadat Sodoma şi Gomora. Aceşti invadatori i-au prădat pe locuitori şi i-au deposedat de avuţiile lor: „…au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei…Au luat şi pe Lot, fiul fratelui Avram” (Geneza 14:11-12).
Atunci când Avram a aflat că nepotul său Lot fusese luat prizonier a strâns armata sa din 318 de robi şi a mers să-i caute pe împăraţii duşmani. Scriptura spune că el i-a învins pe invadatori şi „…i-a bătut…A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei, şi norodul” (14:15-16).
Imaginaţi-vi-l pe victoriosul Avram aici. El conducea o procesiune lungă de oameni bucuroşi şi care pline cu tot feluri de bunuri. Şi în drumul lor el l-a întâlnit pe Melhisedec, împăratul Salemului. Scriptura ne spune că Avram a fost mişcat să dea zeciuială acestui împărat din toate trofeele sale (vezi 14:20). „Vedeţi bine dar cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!” (Evrei 7:4).
Iată care este principiul pe care-l doreşte Dumnezeu să-l luăm în considerare: Domnul nostru este interesat în mult mai mult decât a ne face biruitori. El doreşte să ne dea trofee, bunuri, bogăţii spirituale din lupta noastră. Noi trebuie să ieşim din bătălie cu care pline de resurse. Aceasta este ceea la ce se referă Pavel atunci când spune: „…noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37, italicele îmi aparţin).
David a avut o atitudine de reverenţă faţă de trofeele luate din luptă. Vedem acest lucru într-un decret pe care el l-a emis la sfârşitul vieţii sale. David tocmai îl numise pe fiul său Solomon ca şi urmaş al său pe tronul lui Israel. Şi acum el a adunat conducătorii din toată naţiunea pentru a stabili o poruncă divină pentru întreţinerea casei lui Dumnezeu. Ce fel de resurse aveau ei să folosească pentru lucrarea sa divină? „Din prada luată la război, pentru întreţinerea Casei Domnului” (1 Cronici 26:27).
Voi descrie scena. După fiecare victorie militară David lua cu sine prada şi o depozita din belşug: aur, argint, cherestea, bani prea mulţi pentru a fi număraţi. Şi el avea un singur scop în mintea sa: de a folosi aceste trofee ca şi resurse pentru zidirea templului.
Atunci când Scriptura vorbeşte despre întreţinerea templului originalul în ebraică semnifică „a repara casa, a întări şi consolida ceea ce a fost construit.” Aceste resurse aveau menirea de a menţine splendoarea originală a templului.
Unde se află templul lui Dumnezeu astăzi? Este format din oamenii Săi – tu, eu, Biserica Sa din întreaga lume. Potrivit lui Pavel, trupurile noastre sunt templele Duhului Sfânt. Şi la fel ca şi vechiul Israel Domnul nostru continuă să întreţină templul Său prin trofeele câştigate în bătălie. Iată de ce încercările noastre au o mai mare menire decât doar supravieţuirea noastră. Prin fiecare bătălie Dumnezeu pune deoparte bogăţii, resurse şi avere pentru noi. El depozitează o comoară întreagă de bunuri din lupta noastră. Iar acele trofee sunt dedicate zidirii şi întreţinerii Trupului Său, Biserica lui Isus Cristos.
Gândiţi-vă la următorul lucru: Ani la rândul, după ce Solomon zidise templul, acesta era menţinut într-o stare bună prin trofeele luate în războaiele din trecut. Casa lui Dumnezeu a rămas plină de viaţă şi viabilă, deoarece poporul Său ieşise din fiecare conflict nu numai victorios, dar şi bogat în resurse. Găsim acest principiu al „aprovizionării prin luptă” prin tot Cuvântul lui Dumnezeu.
Eu cred că dacă noi vom sesiza adevărul puternic în spatele acestui verset, vom înţelege de ce Domnul permite luptă spirituală intensă de-a lungul vieţii noastre. Numeroşi creştini cred că odată ce au fost mântuiţi, luptele lor s-au terminat, iar viaţa lor va fi ca un drum neted. Nimic n-ar putea fi mai departe de adevăr. Dumnezeu nu numai că permite luptele noastre, dar El are şi un scop glorios pentru ele în vieţile noastre.
Ce este „prada de la război?” Prada reprezintă trofeele, bogăţiile, bunurile luate din luptă de către câştigători. Biblia menţionează pentru prima dată de trofee în Geneza 14, atunci când o alianţă de împăraţi au invadat Sodoma şi Gomora. Aceşti invadatori i-au prădat pe locuitori şi i-au deposedat de avuţiile lor: „…au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei…Au luat şi pe Lot, fiul fratelui Avram” (Geneza 14:11-12).
Atunci când Avram a aflat că nepotul său Lot fusese luat prizonier a strâns armata sa din 318 de robi şi a mers să-i caute pe împăraţii duşmani. Scriptura spune că el i-a învins pe invadatori şi „…i-a bătut…A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei, şi norodul” (14:15-16).
Imaginaţi-vi-l pe victoriosul Avram aici. El conducea o procesiune lungă de oameni bucuroşi şi care pline cu tot feluri de bunuri. Şi în drumul lor el l-a întâlnit pe Melhisedec, împăratul Salemului. Scriptura ne spune că Avram a fost mişcat să dea zeciuială acestui împărat din toate trofeele sale (vezi 14:20). „Vedeţi bine dar cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!” (Evrei 7:4).
Iată care este principiul pe care-l doreşte Dumnezeu să-l luăm în considerare: Domnul nostru este interesat în mult mai mult decât a ne face biruitori. El doreşte să ne dea trofee, bunuri, bogăţii spirituale din lupta noastră. Noi trebuie să ieşim din bătălie cu care pline de resurse. Aceasta este ceea la ce se referă Pavel atunci când spune: „…noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37, italicele îmi aparţin).
David a avut o atitudine de reverenţă faţă de trofeele luate din luptă. Vedem acest lucru într-un decret pe care el l-a emis la sfârşitul vieţii sale. David tocmai îl numise pe fiul său Solomon ca şi urmaş al său pe tronul lui Israel. Şi acum el a adunat conducătorii din toată naţiunea pentru a stabili o poruncă divină pentru întreţinerea casei lui Dumnezeu. Ce fel de resurse aveau ei să folosească pentru lucrarea sa divină? „Din prada luată la război, pentru întreţinerea Casei Domnului” (1 Cronici 26:27).
Voi descrie scena. După fiecare victorie militară David lua cu sine prada şi o depozita din belşug: aur, argint, cherestea, bani prea mulţi pentru a fi număraţi. Şi el avea un singur scop în mintea sa: de a folosi aceste trofee ca şi resurse pentru zidirea templului.
Atunci când Scriptura vorbeşte despre întreţinerea templului originalul în ebraică semnifică „a repara casa, a întări şi consolida ceea ce a fost construit.” Aceste resurse aveau menirea de a menţine splendoarea originală a templului.
Unde se află templul lui Dumnezeu astăzi? Este format din oamenii Săi – tu, eu, Biserica Sa din întreaga lume. Potrivit lui Pavel, trupurile noastre sunt templele Duhului Sfânt. Şi la fel ca şi vechiul Israel Domnul nostru continuă să întreţină templul Său prin trofeele câştigate în bătălie. Iată de ce încercările noastre au o mai mare menire decât doar supravieţuirea noastră. Prin fiecare bătălie Dumnezeu pune deoparte bogăţii, resurse şi avere pentru noi. El depozitează o comoară întreagă de bunuri din lupta noastră. Iar acele trofee sunt dedicate zidirii şi întreţinerii Trupului Său, Biserica lui Isus Cristos.
Gândiţi-vă la următorul lucru: Ani la rândul, după ce Solomon zidise templul, acesta era menţinut într-o stare bună prin trofeele luate în războaiele din trecut. Casa lui Dumnezeu a rămas plină de viaţă şi viabilă, deoarece poporul Său ieşise din fiecare conflict nu numai victorios, dar şi bogat în resurse. Găsim acest principiu al „aprovizionării prin luptă” prin tot Cuvântul lui Dumnezeu.