DRAGOSTE ŞI URĂ
“Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:26).
Cuvântul în greacă pentru a urî înseamnă „a iubi mai puţin prin comparaţie.” Isus ne cheamă să avem o dragoste pentru El care este atât de atotcuprinzătoare, pasionată şi absolută, încât nici se poate compara cu toate afecţiunile noastre pământeşti.
Gândiţi-vă la următorul lucru: Ştim noi ce înseamnă a veni în prezenţa Sa dulce şi să nu cerem nimic? Să venim la El doar pentru că suntem mulţumitori că El ne iubeşte atât de complet?
Noi am devenit egoişti şi egocentrici în rugăciunile noastre: „Dă-ne…ajută-ne...binecuvântează-ne…foloseşte-ne…protejează-ne.” Toate acestea pot părea după Scriptură, dar în centrul atenţiei rămânem noi. Chiar şi lucrarea noastră pentru Domnul a devenit egocentrică. Noi dorim ca El să binecuvânteze slujirea noastră Lui în aşa fel, încât să putem şti că credinţa noastră este adevărată. Domnul este mult mai interesat de ceea ce devenim noi în El, decât de ceea ce facem noi pentru El.
S-ar putea ca cineva care citeşte aceste rânduri să fie întristat din cauza că uşile pentru lucrare au fost închise. S-ar putea ca el sau ea să se simtă „pus pe raft.” Altcineva se poate gândi că el ar fi mai folositor pentru Domnul pe vreun câmp de misiune cu nevoi. Dar vă spun că noi nu putem fi mai folositori pentru Domnul decât atunci când Îl slujim cu dragoste în cămăruţa tainică a rugăciunii. Atunci când Îl căutăm pe Domnul, atunci când cercetăm Cuvântul Său la nesfârşit pentru a-L cunoaşte, atunci ne aflăm în culmea utilităţii noastre. Facem mai mult pentru a-L binecuvânta şi satisface pe Domnul prin a petrece timp cu El în comunicare de dragoste, decât prin a face orice altceva. Oricare lucrare n-ar deschide El pentru noi, acasă sau în străinătate, aceasta va decurge fără efort din comuniunea noastră cu El. El este mult mai interesat de a câştiga în întregime inimile noastre decât ca noi să câştiga întreaga lume pentru El.
N-aş vrea să-i pun în umbră pe cei care lucrează cu ardoare pentru câştigarea sufletelor, dar vreau să afirm că orice evanghelizare binecuvântată prin Duhul Sfânt ia naştere din comuniune. Cel care mărturiseşte, care petrece deseori timp în rugăciune cu Domnul, va primi înţelepciune, momentul potrivit prin călăuzirea Duhului Sfânt şi puterea de a face voia lui Dumnezeu.
Cuvântul în greacă pentru a urî înseamnă „a iubi mai puţin prin comparaţie.” Isus ne cheamă să avem o dragoste pentru El care este atât de atotcuprinzătoare, pasionată şi absolută, încât nici se poate compara cu toate afecţiunile noastre pământeşti.
Gândiţi-vă la următorul lucru: Ştim noi ce înseamnă a veni în prezenţa Sa dulce şi să nu cerem nimic? Să venim la El doar pentru că suntem mulţumitori că El ne iubeşte atât de complet?
Noi am devenit egoişti şi egocentrici în rugăciunile noastre: „Dă-ne…ajută-ne...binecuvântează-ne…foloseşte-ne…protejează-ne.” Toate acestea pot părea după Scriptură, dar în centrul atenţiei rămânem noi. Chiar şi lucrarea noastră pentru Domnul a devenit egocentrică. Noi dorim ca El să binecuvânteze slujirea noastră Lui în aşa fel, încât să putem şti că credinţa noastră este adevărată. Domnul este mult mai interesat de ceea ce devenim noi în El, decât de ceea ce facem noi pentru El.
S-ar putea ca cineva care citeşte aceste rânduri să fie întristat din cauza că uşile pentru lucrare au fost închise. S-ar putea ca el sau ea să se simtă „pus pe raft.” Altcineva se poate gândi că el ar fi mai folositor pentru Domnul pe vreun câmp de misiune cu nevoi. Dar vă spun că noi nu putem fi mai folositori pentru Domnul decât atunci când Îl slujim cu dragoste în cămăruţa tainică a rugăciunii. Atunci când Îl căutăm pe Domnul, atunci când cercetăm Cuvântul Său la nesfârşit pentru a-L cunoaşte, atunci ne aflăm în culmea utilităţii noastre. Facem mai mult pentru a-L binecuvânta şi satisface pe Domnul prin a petrece timp cu El în comunicare de dragoste, decât prin a face orice altceva. Oricare lucrare n-ar deschide El pentru noi, acasă sau în străinătate, aceasta va decurge fără efort din comuniunea noastră cu El. El este mult mai interesat de a câştiga în întregime inimile noastre decât ca noi să câştiga întreaga lume pentru El.
N-aş vrea să-i pun în umbră pe cei care lucrează cu ardoare pentru câştigarea sufletelor, dar vreau să afirm că orice evanghelizare binecuvântată prin Duhul Sfânt ia naştere din comuniune. Cel care mărturiseşte, care petrece deseori timp în rugăciune cu Domnul, va primi înţelepciune, momentul potrivit prin călăuzirea Duhului Sfânt şi puterea de a face voia lui Dumnezeu.