ÎN ARABIA
Dacă voi căuta să plac oamenilor, pur şi simplu, nu voi putea să fiu un slujitor al lui Cristos. Dacă inima mea este motivată de aprobarea altora – dacă aceasta este gândirea mea, influenţând astfel modul în care trăiesc – devotamentul meu va fi împărţit. Întotdeauna voi căuta să plac altcuiva decât lui Isus.
După câţiva ani de la convertirea sa, apostolul Pavel a mers la o biserică în Ierusalim pentru a încerca să se alăture ucenicilor de acolo. „Dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic” (Fapte 9:26).
Apostolii ştiau de reputaţia lui Pavel în calitate de prigonitor. „[Eu] eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Cristos, care sunt în Iudea. Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa, care căuta s-o nimicească odinioară” (Galateni 1:22-23).
Barnaba i-a ajutat pe apostolI să treacă peste frica de Pavel şi i-au oferit acestuia părtăşie. Dar Pavel a decis să călătorească printre Neamuri. Într-adevăr, Pavel este atent în a descrie foarte clar chemarea sa. El afirmă că aceasta a venit „nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Cristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi” (1:1).
Apoi el adaugă subliniind: „Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obârşie omenească; pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Cristos... n-am întrebat de nici un om” (1:11-12, 16).
Ceea ce Pavel spune aici se aplică tuturor celor care doresc să aibă gândul lui Cristos: „N-a fost nevoie să citesc cărţi sau să împrumut metode omeneşti pentru a primi ceea ce am. Am primit mesajul meu, lucrarea mea şi ungerea mea pe genunchi.” În Galateni 1:17, Pavel accentuează că, „m-am dus în Arabia.” Cu alte cuvinte, el spune: „Nu am primit revelaţia mea despre Cristos de la sfinţii din Ierusalim. În schimb, am mers în Arabia, în pustiu, pentru ca Cristos să fie revelat mie. Am petrecut timp preţios acolo, fiind golit de sine, auzind şi fiind învăţat de Duhul Sfânt.”
Pavel nu era un predicator mândru, arogant şi care nu avea de-a face cu nimeni. Noi ştim că el a avut o inimă de slujitor. El s-a golit de propriile ambiţii şi a găsit satisfacţie totală în Cristos.
Atunci când mintea ta este direcţionată spre a plăcea lui Cristos, niciodată nu vei avea nevoie de aplauzele sau aprobarea oamenilor.