joi, aprilie 22, 2010

CHEMAŢI ÎNAINTE DE CREAŢIE

Apostolul Pavel spune despre Dumnezeu: „El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de veşnicii” (2 Timotei 1:9).

Fiecare persoană care este „în Cristos” este chemată de Domnul. Şi toţi avem aceeaşi poruncă: de a auzi vocea lui Dumnezeu, de a proclama Cuvântul Său, de a nu avea niciodată frică de oameni şi de a avea încredere în Domnul în faţa fiecărei încercări imaginabile.

Într-adevăr, Dumnezeu a făcut această promisiune profetului său Ieremia atunci când l-a chemat (vezi Ieremia 1:1-10). La fel ca şi Ieremia, noi nu avem nevoie de un mesaj pregătit pentru a-l proclama în faţa lumii. El a făgăduit să umple gurile noastre cu cuvântul Său, exact în momentul când va fi nevoie. Dar aceasta se va întâmpla numai dacă avem încredere în El.

Pavel ne spune că sunt mulţi care sunt numiţi predicatori, învăţători şi apostoli şi că ei toţi vor avea de suferit din acest motiv. El se numără pe sine însuşi printre aceştia: „Propovăduitorul şi apostolul ei am fost pus eu şi învăţător al Neamurilor. Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri” (2 Timotei 1:11-12). El spunea: „Dumnezeu mi-a dat o lucrare sfântă pe care s-o fac. Şi deoarece am această chemare, voi avea de suferit.”

Scriptura ne arată că Pavel a fost încercat aşa cum puţini slujitori au fost încercaţi. Satan a încercat să-l ucidă de fiecare dată. Aşa-numita mulţime religioasă l-a respins şi l-a ridiculizat. Uneori chiar şi cei care l-au susţinut l-au părăsit abuzat şi uitat.

Dar Pavel niciodată nu s-a tulburat în faţa oamenilor. El niciodată nu a fost cuprins de panică şi nu a fost făcut de ruşine înaintea lumii. Şi Pavel niciodată nu a căzut frânt de oboseală. La fiecare ocazie el avea un cuvânt inspirat de la Dumnezeu, exact atunci când era nevoie.

Adevărul este că Pavel, pur şi simplu, nu s-a clătinat. El niciodată nu şi-a pierdut încrederea în Domnul. În schimb, el a mărturisit: „Ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea” (2 Timotei 1:12). El spune: „Mi-am dedicat viaţa totalmente credincioşiei Domnului. Fie că trăiesc, fie că mor, eu sunt al Lui.” Şi el l-a îndemnat pe tânărul său ucenic să facă acelaşi lucru: „Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Cristos Isus” (1:13).