TESTUL FINAL AL CREDINŢEI

În viaţa fiecărui credincios – şi a bisericii – vine un timp când Dumnezeu ne trece prin ultima testare a credinţei. Este aceeaşi testare în faţa căreia a fost pus Israelul pe partea pustie a Iordanului. Care este această testare?

Este de a privi la toate pericolele din faţă – problemele gigantice cu care ne confruntăm, zidurile înalte ale durerilor, domniile şi împărăţiile care caută să ne distrugă – şi să ne bazăm totalmente pe promisiunile lui Dumnezeu. Testarea este de a ne dedica încrederii pe viaţă în Cuvântul Său. Este o hotărâre de a crede că Dumnezeu este mai mare decât toate problemele şi duşmanii noştri.

Tatăl nostru ceresc nu caută o credinţă numai pentru o singură problemă. El caută o credinţă pentru toată viaţa, o dedicare pe viaţă de a crede că El poate face imposibilul. Acest fel de credinţă aduce linişte şi odihnă sufletului nostru indiferent de situaţia noastră. Şi avem această linişte deoarece ne-am decis o dată pentru totdeauna: „Dumnezeul meu este mai mare. El e în stare să mă scoată din orice necaz posibil.”

Domnul nostru este iubitor şi îndelung răbdător, dar El niciodată nu va permite ca oamenii Săi să trăiască în necredinţă. Poate că ai fost testat de multe ori, iar acum a venit timpul ca să iei o decizie. Dumnezeu doreşte o credinţă care să îndure ultima testare, o credinţă care nu va permite ca nimic să nu te clatine de la încrederea ta în credincioşia Sa.

Există atât de multă teologie în jurul acestui subiect al credinţei. Însă, noi, pur şi simplu, nu putem s-o rechemăm. Noi nu putem s-o creăm prin a repeta „Eu cred, eu cred cu adevărat…” Nu, credinţa este o decizie pe care o luăm de a asculta de Dumnezeu. Ascultarea reflectă credinţa.

În timp ce Israelul era pus faţă în faţă cu Ierihonul, poporului i s-a spus să nu pronunţe nici un cuvânt, dar, pur şi simplu, să meargă. Aceşti credincioşi dedicaţi nu şi-au spus în şoaptă: „Ajută-mă să cred, Doamne. Eu vreau aşa de mult să cred.” Nu, atenţia lor era concentrată asupra unui singur lucru pe care Dumnezeu l-a cerut de la ei: de a asculta de Cuvântul Lui şi de a merge înainte.

Aceasta este credinţa. Înseamnă să decizi în inima ta să asculţi de tot ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu, fără a pune la îndoială sau a privi superficial. Şi noi ştim că atunci când inimile noastre sunt determinate să asculte, Dumnezeu Se va asigura ca Cuvântul Său să fie clar pentru noi, fără confuzie. Mai mult decât atât, dacă El ne porunceşte să facem ceva, El ne va da puterea şi tăria de a asculta: „Cel slab să zică: „Sunt tare!” (Ioel 3:10). „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10).