LUCRAREA DE ÎNVIORARE
În Fapte 27 Pavel se afla pe o corabie care se îndrepta spre Roma, atunci când vasul a făcut o oprire la Sidon. Pavel a cerut de la sutaşul cu răspundere permisiunea de vizita nişte prieteni în oraş, şi „Iuliu...i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi, şi să fie îngrijit de ei” (Fapte 27:3). Găsim şi aici un alt exemplu al modului în care Dumnezeu îi foloseşte pe credincioşi pentru a-i înviora pe alţi credincioşi.
Vedem acest lucru şi în 2 Timotei unde Pavel scrie despre un anumit credincios:
“Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat, şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă şi m-a găsit…Tu ştii foarte bine cât ajutor mi-a dat el…” (2 Timotei 1:16-18).
Onisifor era unul din fiii spirituali ai lui Pavel, şi el îl iubea pe Pavel atât de adânc şi necondiţionat, încât l-a căutat în suferinţele sale. Odată, când Pavel se afla în închisoare, Onisifor a mers prin oraş căutându-l până când l-a găsit. Motivaţia lui era simplă: „Fratele meu se află în durere. El a suferit teroarea unui naufragiu, iar acum este lovit de Satan. Trebuie să-l încurajez.”
Lucrarea de înviorare include în mod clar căutarea celor care se află în suferinţă. Auzim foarte mult vorbindu-se despre puterea în biserică în aceste timpuri: puterea de a vindeca pe cei bolnavi, puterea de a câştiga pe cei pierduţi, puterea de a birui păcatul. Dar eu aş spune că există o putere mare şi vindecătoare care se revarsă dintr-o persoană înviorată şi reînnoită. Depresia, chinul sufletesc sau un duh tulburat poate cauza tot felul de dureri fizice, dar un duh care este înviorat şi încurajat – care a simţit ce înseamnă să fii acceptat, iubit şi dorit – este balsamul vindecător de care este nevoie cel mai mult.
Lucrarea de înviorare o găsim şi în Vechiul Testament. Atunci când David era urmărit de Împăratul Saul, el era epuizat, rănit şi nevoit să fugă zi şi noapte. În acea perioadă el s-a simţit respins de slujitorii lui Dumnezeu şi de oamenii lui Dumnezeu. Apoi, într-un moment crucial, prietenul lui David, Ionatan, a venit la el: “Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus
Aceasta era tot ce avea nevoie David să audă şi imediat duhul său a fost înviorat să meargă mai departe. Vedem acest exemplu deseori în Scriptură: Dumnezeu nu trimite un înger sau o vedenie, dar trimite un alt credincios pentru a-i înviora pe preaiubiţii Săi.