PACE ŞI SIGURANŢĂ
Un lucru de care-mi este frică cel mai mult este să mă îndepărtez de Cristos. Mă cutremur la gândul că aş putea să devin leneş, neglijent din punct de vedere spiritual, să fiu prins într-o viaţă fără rugăciune şi să trăiesc zile la rând fără a căuta Cuvântul lui Dumnezeu. În călătoriile mele prin întreaga lume am fost martorul unui „tsunami spiritual” a alunecării periculoase. Denominaţii întregi au fost prinse în valurile acestui tsunami, lăsând în urma lor ruinele apatiei. Biblia ne avertizează în mod clar că este posibil ca credincioşii devotaţi să se îndepărteze de Cristos.
Un creştin care caută „pacea şi siguranţa cu orice preţ” şi se agaţă numai de mântuire, plăteşte un mare preţ spiritual. Deci, cum putem să ne păzim de a ne îndepărta de Cristos şi de a neglija „aşa o mare mântuire”? Pavel ne spune cum: „Trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele” (Evrei 2:1).
Dumnezeu nu este interesat ca noi să putem „citi cu viteză” prin Cuvântul Său. A citi multe capitole pe zi sau a citi repede Biblia ne poate oferi un sentiment plăcut de realizare. Dar ceea ce este mai important este ca noi „să auzim” ceea ce am citit cu urechile noastre spirituale şi să medităm asupra acestor lucruri în aşa fel ca să ele să fie „auzite” în inimile noastre.
A sta statornic în Cuvântul lui Dumnezeu nu a fost un lucru lipsit de importanţă pentru Pavel. “De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele” (Evrei 2:1). El spune, de asemenea: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi?” (2 Corinteni 13:5).
Pavel nu le sugerează acestor credincioşi că ei ar fi lepădaţi. Mai degrabă, el îi îndeamnă: „Ca şi cei care Îl iubiţi pe Cristos, încercaţi-vă. Faceţi o inventariere spirituală. Cunoaşteţi destul despre umblarea voastră cu Isus pentru a şti că sunteţi iubiţi de El, că El nu s-a întors de la voi, că sunteţi răscumpăraţi. Dar întrebaţi-vă: „Cum este părtăşia voastră cu Cristos? O păstraţi voi cu toată sârguinţa? Vă bazaţi pe El în vremurile voastre grele?”
Probabil îţi dai seama: „Văd că am alunecat puţin în viaţa mea, observ o tendinţă de adormire. Ştiu că mă rog tot mai puţin şi mai puţin. Umblarea mea cu Domnul nu este aşa cum ar trebui să fie.”
„Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Cristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început” (Evrei 3:14).
Un creştin care caută „pacea şi siguranţa cu orice preţ” şi se agaţă numai de mântuire, plăteşte un mare preţ spiritual. Deci, cum putem să ne păzim de a ne îndepărta de Cristos şi de a neglija „aşa o mare mântuire”? Pavel ne spune cum: „Trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele” (Evrei 2:1).
Dumnezeu nu este interesat ca noi să putem „citi cu viteză” prin Cuvântul Său. A citi multe capitole pe zi sau a citi repede Biblia ne poate oferi un sentiment plăcut de realizare. Dar ceea ce este mai important este ca noi „să auzim” ceea ce am citit cu urechile noastre spirituale şi să medităm asupra acestor lucruri în aşa fel ca să ele să fie „auzite” în inimile noastre.
A sta statornic în Cuvântul lui Dumnezeu nu a fost un lucru lipsit de importanţă pentru Pavel. “De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele” (Evrei 2:1). El spune, de asemenea: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi?” (2 Corinteni 13:5).
Pavel nu le sugerează acestor credincioşi că ei ar fi lepădaţi. Mai degrabă, el îi îndeamnă: „Ca şi cei care Îl iubiţi pe Cristos, încercaţi-vă. Faceţi o inventariere spirituală. Cunoaşteţi destul despre umblarea voastră cu Isus pentru a şti că sunteţi iubiţi de El, că El nu s-a întors de la voi, că sunteţi răscumpăraţi. Dar întrebaţi-vă: „Cum este părtăşia voastră cu Cristos? O păstraţi voi cu toată sârguinţa? Vă bazaţi pe El în vremurile voastre grele?”
Probabil îţi dai seama: „Văd că am alunecat puţin în viaţa mea, observ o tendinţă de adormire. Ştiu că mă rog tot mai puţin şi mai puţin. Umblarea mea cu Domnul nu este aşa cum ar trebui să fie.”
„Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Cristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început” (Evrei 3:14).