BUCURAŢI-VĂ ÎN DOMNUL
„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4). Acestea sunt cuvintele de încheiere ale lui Pavel pentru Filipeni. El nu spunea: „Eu sunt în închisoare şi aceste lanţuri sunt o binecuvântare. Sunt aşa de fericit pentru această durere.” Sunt convins că Pavel s-a rugat zilnic pentru eliberarea sa şi uneori a cerut putere pentru a îndura. Chiar şi Isus, în timpul său de încercare şi durere, a strigat la Tatăl: „De ce M-ai părăsit?” Acesta este primul nostru impuls în durerile noastre, de a striga: „De ce?” Şi Domnul este răbdător cu acest strigăt.
Dar Dumnezeu a avut, de asemenea, grijă ca aceste „ce va fi dacă” şi „de ce”-urile noastre să poată găsi răspuns în Cuvântul Său. Pavel scrie: „Ştiu că Eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei...Cristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura” (Filipeni 1:16-18).
„Adevărul este că Cristos este predicat prin înfăţişarea mea calmă, prin odihna mea în mijlocul tuturor acestor lucruri. Oricine mă vede ştie că evanghelia pe care o predic mă trece prin aceste vremuri grele. Ea dovedeşte că Domnul poate trece pe oricine prin orice situaţie, orice foc sau apă, şi Evanghelia Sa va fi predicată prin experienţă.”
Iată mesajul pe care-l aud prin Pavel şi Avraam: Nu este nevoie ca să facem ceva măreţ pentru Domnul. Doar trebuie să avem încredere în El. Rolul nostru este de a pune vieţile noastre în mâinile lui şi să credem că El se va îngriji de noi. Dacă noi, pur şi simplu, vom face acest lucru, Evanghelia Lui va fi predicată indiferent de circumstanţele noastre. Iar Cristos va fi reflectat în noi îndeosebi în împrejurările noastre dificile.
Sam, un bătrând din biserica noastră, mi-a spus odată: „Pastore David, modul în care reacţionezi în vremurile grele este o mărturie pentru mine.” Ceea ce Sam nu şi-a dat seama este că viaţa lui este o predică pentru mine. El trăieşte cu o durere cronică care-i permite să doarmă numai câteva ore în fiecare noapte. În ciuda durerii sale constante şi cumplite, devotamentul său faţă de Domnul este o mărturie pentru noi toţi. Viaţa sa Îl predică pe Cristos într-un mod aşa de puternic ca şi oricare din predicile lui Pavel.
Deci, este Cristos predicat în încercarea prin care treci acum? Vede familia ta că evanghelia lucrează în tine? Sau văd ei doar panică, disperare şi punerea la îndoială a credincioşiei lui Dumnezeu? Care este răspunsul tău la durerea ta?
Dar Dumnezeu a avut, de asemenea, grijă ca aceste „ce va fi dacă” şi „de ce”-urile noastre să poată găsi răspuns în Cuvântul Său. Pavel scrie: „Ştiu că Eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei...Cristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura” (Filipeni 1:16-18).
„Adevărul este că Cristos este predicat prin înfăţişarea mea calmă, prin odihna mea în mijlocul tuturor acestor lucruri. Oricine mă vede ştie că evanghelia pe care o predic mă trece prin aceste vremuri grele. Ea dovedeşte că Domnul poate trece pe oricine prin orice situaţie, orice foc sau apă, şi Evanghelia Sa va fi predicată prin experienţă.”
Iată mesajul pe care-l aud prin Pavel şi Avraam: Nu este nevoie ca să facem ceva măreţ pentru Domnul. Doar trebuie să avem încredere în El. Rolul nostru este de a pune vieţile noastre în mâinile lui şi să credem că El se va îngriji de noi. Dacă noi, pur şi simplu, vom face acest lucru, Evanghelia Lui va fi predicată indiferent de circumstanţele noastre. Iar Cristos va fi reflectat în noi îndeosebi în împrejurările noastre dificile.
Sam, un bătrând din biserica noastră, mi-a spus odată: „Pastore David, modul în care reacţionezi în vremurile grele este o mărturie pentru mine.” Ceea ce Sam nu şi-a dat seama este că viaţa lui este o predică pentru mine. El trăieşte cu o durere cronică care-i permite să doarmă numai câteva ore în fiecare noapte. În ciuda durerii sale constante şi cumplite, devotamentul său faţă de Domnul este o mărturie pentru noi toţi. Viaţa sa Îl predică pe Cristos într-un mod aşa de puternic ca şi oricare din predicile lui Pavel.
Deci, este Cristos predicat în încercarea prin care treci acum? Vede familia ta că evanghelia lucrează în tine? Sau văd ei doar panică, disperare şi punerea la îndoială a credincioşiei lui Dumnezeu? Care este răspunsul tău la durerea ta?