joi, mai 29, 2008

ATUNCI CÂND DUHUL SFÂNT VINE

Profetul Isaia descrie ce se întâmplă atunci când Duhul Sfânt se coboară asupra unui popor. Isaia prooroceşte: „…se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface în pământ, şi pomătul va fi privit ca o pădure” (Isaia 32:15).

Isaia spune: „Atunci când Duhul Sfânt vine, ceea ce a fost cândva un pustiu sterp devine o câmpie roditoare. O bucată moartă de pământ, dintr-odată, se umple cu roadă. Şi aceasta nu este o roadă temporară. Câmpia cu roadă va creşte într-o pădure şi veţi putea tăia din această pădure an după an şi să continuaţi să zidiţi rodnicia voastră.”

Isaia adaugă: „Atunci nepărtinirea va locui în pustie, şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt” (32:16). Potrivit profetului, Duhul Sfânt, de asemenea, aduce cu Sine un mesaj de judecată împotriva păcatului. Iar acest mesaj produce neprihănire în oameni.

Isaia nu vorbeşte despre o revărsare de o singură dată a Duhului, ceea ce unii o consideră ca şi „trezire.” Isaia descrie ceva care durează. Studiile făcute de sociologi creştini arată că majoritatea trezirilor din ziua de azi durează în mediu cinci ani, lăsând în urmă multă confuzie şi neînţelegere. Cunosc unele biserici unde au avut loc aşa-numitele treziri, dar acum, peste doar câţiva ani, nu mai este nici o urmă din ceea ce a fost o revărsare a Duhului. Acele biserici sunt moarte, pustii şi goale. Clădiri care odată găzduiau mii, acum sunt nişte morminte, cu doar cincizeci de oameni care le frecventează.

Isaia continuă: „Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie. Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite” (Isaia 32:17-18).

Pacea vine pentru că neprihănirea este la lucru. Duhul Sfânt înlătură toată neliniştea, toate tulburările şi toată condamnarea. Ceea ce urmează este pacea minţii, pacea în casă şi pacea în casa lui Dumnezeu. Şi atunci când poporul lui Dumnezeu are pacea lui Cristos, el nu pot fi uşor scos din această stare. „Dar pădurea va fi prăbuşită supt grindină şi cetatea plecată adânc. Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor, şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului” (32:19-20).

Profeţia lui Isaia despre Duhul Sfânt era îndreptată asupra Israelului din timpul domniei lui Ozia. Cu toate acestea, ea se aplică şi poporului lui Dumnezeu din ziua de azi. Este cunoscută ca şi profeţie dublă. Realitatea este că fiecare generaţie are nevoie de o revărsare a Duhului Sfânt. Şi eu cred că biserica de azi nu a văzut încă nimic în comparaţie cu ceea ce Duhul Sfânt doreşte să realizeze.