ELIBERATORUL
Apostolul Petru ne spune: „Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu…lumea veche, ci a scăpat pe Noe…când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi;..dacă a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot…[atunci] Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici” (2 Petru 2:4-9).
În pofida seriozităţii acestor exemple, Dumnezeu trimite un mesaj clar de mângâiere poporului Său, de parcă ar spune: „V-am dat două din cele mai mari exemple ale îndurării Mele. Dacă, în mijlocul unui potop care vine asupra întregii lumei, Eu pot elibera un om neprihănit şi familia sa din dezastru…atunci nu pot Eu oare să vă eliberez şi pe voi? Nu pot Eu oare să ofer o cale miraculoasă de scăpare?”
„Dacă Eu pot trimite judecată cu foc şi pucioasă care să înghită oraşe întregi, şi, totuşi, reuşesc să trimit îngeri în haos pentru a-i elibera pe Lot şi fiicele sale…atunci nu pot Eu oare reuşi să trimit îngeri pentru a vă elibera din încercările voastre?”
Lecţia de aici pentru cei neprihăniţi este: Dumnezeu va face orice pentru a elibera poporul Său din încercări şi ispite groaznice. Gândiţi-vă la aceasta: a fost nevoie de a despărţi apele Mării Roşii pentru a elibera Israelul din ghearele duşmanului său. A fost nevoie ca apa să ţâşnească din stâncă pentru a-i salva pe aceeaşi israeliţi din încercarea lor din pustiu. A fost nevoie de minunea cu pâinile, cu mâncarea, în mod literar, trimisă din cer pentru a-i salva de la foamete. Şi a fost nevoie de o arcă pentru a-l salva pe Noe de la potop, şi de „escortarea făcută de îngeri” pentru a-l elibera pe Lot dintr-o distrugere înfiorătoare. Ideea clară este că Dumnezeu ştie cum să elibereze poporul Său şi El va ajunge la orice extremă pentru a realiza acest lucru, indiferent de circumstanţele lor.
Fraza lui Petru „Dumnezeu ştie să izbăvească” semnifică simplu, „El deja a făcut planuri.” Adevărul minunat este că Dumnezeu deja are planuri pentru eliberarea noastră chiar înainte ca noi să strigăm la El. Şi El nu şede pe acele planuri; El doar aşteaptă ca noi să strigăm pentru ajutor. S-ar putea ca noi să fim prinşi într-o luptă care durează o viaţă, întrebându-ne cum ne va elibera Dumnezeu. Cu toate acestea, El este gata întotdeauna de a pune planul Său în acţiune.
Vedem acest lucru ilustrat în Ieremia 29, atunci când Israel se afla în robia din Babilon. Găsim aici, probabil, cea mai grea încercare pe care a experimentat-o vreodată poporul lui Dumnezeu, cu toate acestea Domnul le-a promis: „După şaptezeci de ani, Eu veni în mijlocul vostru şi voi împlini Cuvântul Meu pentru voi.”
„Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29:11). Ultima frază semnifică, în mod literar, „să vă dau ceea ce după ce tânjiţi.” Dumnezeu doreşte ca noi să continuăm să ne rugăm, aşa încât să fim pregătiţi pentru eliberarea Lui.
În pofida seriozităţii acestor exemple, Dumnezeu trimite un mesaj clar de mângâiere poporului Său, de parcă ar spune: „V-am dat două din cele mai mari exemple ale îndurării Mele. Dacă, în mijlocul unui potop care vine asupra întregii lumei, Eu pot elibera un om neprihănit şi familia sa din dezastru…atunci nu pot Eu oare să vă eliberez şi pe voi? Nu pot Eu oare să ofer o cale miraculoasă de scăpare?”
„Dacă Eu pot trimite judecată cu foc şi pucioasă care să înghită oraşe întregi, şi, totuşi, reuşesc să trimit îngeri în haos pentru a-i elibera pe Lot şi fiicele sale…atunci nu pot Eu oare reuşi să trimit îngeri pentru a vă elibera din încercările voastre?”
Lecţia de aici pentru cei neprihăniţi este: Dumnezeu va face orice pentru a elibera poporul Său din încercări şi ispite groaznice. Gândiţi-vă la aceasta: a fost nevoie de a despărţi apele Mării Roşii pentru a elibera Israelul din ghearele duşmanului său. A fost nevoie ca apa să ţâşnească din stâncă pentru a-i salva pe aceeaşi israeliţi din încercarea lor din pustiu. A fost nevoie de minunea cu pâinile, cu mâncarea, în mod literar, trimisă din cer pentru a-i salva de la foamete. Şi a fost nevoie de o arcă pentru a-l salva pe Noe de la potop, şi de „escortarea făcută de îngeri” pentru a-l elibera pe Lot dintr-o distrugere înfiorătoare. Ideea clară este că Dumnezeu ştie cum să elibereze poporul Său şi El va ajunge la orice extremă pentru a realiza acest lucru, indiferent de circumstanţele lor.
Fraza lui Petru „Dumnezeu ştie să izbăvească” semnifică simplu, „El deja a făcut planuri.” Adevărul minunat este că Dumnezeu deja are planuri pentru eliberarea noastră chiar înainte ca noi să strigăm la El. Şi El nu şede pe acele planuri; El doar aşteaptă ca noi să strigăm pentru ajutor. S-ar putea ca noi să fim prinşi într-o luptă care durează o viaţă, întrebându-ne cum ne va elibera Dumnezeu. Cu toate acestea, El este gata întotdeauna de a pune planul Său în acţiune.
Vedem acest lucru ilustrat în Ieremia 29, atunci când Israel se afla în robia din Babilon. Găsim aici, probabil, cea mai grea încercare pe care a experimentat-o vreodată poporul lui Dumnezeu, cu toate acestea Domnul le-a promis: „După şaptezeci de ani, Eu veni în mijlocul vostru şi voi împlini Cuvântul Meu pentru voi.”
„Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29:11). Ultima frază semnifică, în mod literar, „să vă dau ceea ce după ce tânjiţi.” Dumnezeu doreşte ca noi să continuăm să ne rugăm, aşa încât să fim pregătiţi pentru eliberarea Lui.