miercuri, martie 04, 2009

TREI LUCRURI AI DE FÃCUT

În mijlocul încercãrii lor, Dumnezeu a spus lui Israel sã facã trei lucruri: "Nu vă temeţi de nimic. Staţi pe loc. Şi veţi vedea izbăvirea lui Dumnezeu". Chemarea Sa cãtre Israel era, în esentã: “Eu voi fi Cel ce va lupta pentru voi. Voi doar sã vã pãstrati pacea. Numai fiti linistiti, si dati totul în mâinile Mele. Chiar acum, Eu lucrez în mod supranatural. Totul este sub controlul Meu. Asa cã, nu intrati în panicã. Încredeti-vã cã Eu sunt Cel ce luptã cu diavolul. Bãtãlia aceasta nu este a voastrã" (vezi Exodul 14: 13-14).

Curând s-a lãsat seara peste tabãrã. Acesta era începutul noptii întunecoase si furtunoase a lui Israel. Dar era si începutul lucrãrii supranaturale a lui Dumnezeu. El a trimis un extraordinar înger protector pentru a se interpune, a sta între poporul Sãu si dusmanul lor. Eu cred cã Dumnezeu încã trimite îngeri protectori sã tabere în jurul celor ce îL iubesc si se tem de El (vedeti Psalmul 34: 7).

Domnul a mutat si norul supranatural pe care îl dãduse Israelului spre a-l îndruma. Norul deodatã s-a mutat din partea din fatã a tabãrei lui Israel în partea din spate, apãrând Egiptenilor ca un zid întunecos, negru. Pe cealaltã parte, a taberei israelitilor, norul dãdea luminã supranaturalã, strãlucind, luminând în întuneric (vedeti Exodul 14: 20).

Chiar dacã armata lui Faraon se gãsea într-o beznã totalã, ei puteau totusi sã arunce amenintãri si minciuni. Corturile lui Israel au fost asaltate de acest bombardament de minciuni de-a lungul acelei întregi nopti de întuneric. Dar n-a contat cât de tare îi ameninta vrãjmasul: Un înger stãtea de strajã ca sã-i protejeze, si Dumnezeu promisese poporului Sãu, izbãvirea!

Sfântule dragã, dacã esti un copil rãscumpãrat de Dumnezeu prin sângele Sãu sfânt, El a pus un înger care sã se interpunã, sã stea între tine si diavol si sã lupte. Si El îti cere acelasi lucru pe care l-a cerut si lui Israel: “Nu te teme! Stai linistit! Crede în izbãvirea Mea”! Satan s-ar putea sã sufle împotriva ta orice amenintare posibilã. Dar nici mãcar o clipã în timpul noptii tale de întuneric si furtunã, vrajmasul nu te poate distruge.

“Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două” (Exodus 14:21).

Furtuna pe care Dumnezeu a stârnit-o era asa de puternicã, încât a despãrtit valurile mãrii: “un vânt dinspre răsărit… a suflat cu putere... a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două” (14:21).

Cuvântul evreiesc folosit pentru vânt aici înseamnã "suflare violentã". Cu alte cuvinte, Dumnezeu a suflat, iar apa asa s-a congelat, de s-a facut ziduri. Locuintele-corturi ale lui Israel trebuie cã s-or fi zgâltâit zdravãn când acele torente puternice au suflat prin tabãrã. De ce a permis Dumnezeu ca Israel sã treacã printr-o întreagã noapte de furtunã, când El ar fi putut spune doar un cuvânt si elementele naturii s-ar fi potolit?!
Ce furtunã trebuie sã fi fost. Si ce moment teribil trebuie sã fi fost pentru Israel. Vã întreb: ce voia Dumnezeu în toatã povestea asta? De ce ar fi permis asa o furtunã teribilã sã continue toatã noaptea? Nu putea pur si simplu sã-i spunã lui Moise sã atingã apa cu mantia sa, si valurile sã se despartã în mod supranatural? Ce motiv posibil avea Dumnezeu de a îngãduit ca aceastã noapte groaznicã sã aibe loc?

Doar un singur motiv: Domnul avea sã facã din ei închinãtori adevãrati. Dumnezeu era la lucru tot timpul, folosind teribila furtunã spre a pregãti o cale de iesire din crizã pentru poporul Sãu. Si totusi, israelitii nu vedeau acest lucru în acel moment. Multi se ascunseserã în corturile lor, dar aceia care iesiserã, au fost martori la un spectacol de lumini de toatã splendoarea. Au avut parte si de vederea glorioasã a acelui val în ascensiune, ziduri puternice de apã ridicându-se spre a forma un drum uscat prin mare. Când poporul a vãzut aceasta, trebuie cã au strigat: “Priviti, Dumnezeu a folosit vântul spre a face o cale pentru noi. Lãudat sã fie Domnul!"