RÃSPUNSUL UNUI PASTOR LA O “AVERTIZARE URGENTÔ
Sarcina unui profet adevãrat este sã avertizeze. Noi am auzit recent asemenea avertisment clar despre zilele tulburi care ne stau înainte. Profetul este ca un om care iese în întâmpinarea unui pãstor sã-l avertizeze cã se apropie niste lupi lacomi.
Dupã aceea devine sarcina pãstorului de a împãrtãsi în mod corespunzãtor avertismentul si de a îndruma pe aceia care sunt în grija sa spre ce ar fi întelept sã se îndrepte si sã gãseascã protectie. Eu nu sunt profet. Eu sunt pastor local. Trebuie sã mã întreb eu însumi ce trebuie sã fac eu în lumina celor auzite cu privire la înstiintarea, avertismentul de la Dumnezeu. Ce ar trebui eu sã spun acelora în grija mea duhovniceascã?
Mai întâi, eu vreau ca oamenii mei sã audã clar cuvântul. Ce spune el si ce nu spune. Unii au auzit de focuri si prãdãciuni si inimile lor s-au umplut de teamã. Eu trebuie sã îi asigur pe ai mei cã Dumnezeu este întotdeauna complet în control. Dumnezeu este suveran. Nimic nu are loc fãrã stirea si consultarea Sa, si toate lucrurile se întâmplã finalmente spre gloria, spre slava Sa. Chiar si în cele mai tulburi vremuri, Dumnezeul nostru stie întocmai ce face.
In al doilea rând, vreau ca aceia pe care îi slujesc sã stie douã lucruri despre mânia lui Dumnezeu. Mai întâi, unii lideri ai bisericii au cãzut din pãcate în înselãciunea cã nu exista asa ceva ca mânia lui Dumnezeu. Romani 1:18 spune: “Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor”. Unii actiuneazã in feluri care nu sunt din Dumnezeu, altii nu sunt din Dumnezeu dacã reprimã adevãrul despre mânia lui Dumnezeu. Unii lideri reduc, ignorã si chiar ridiculizeazã pe oricine le aminteste de certitudinea mâniei lui Dumnezeu. Romani 2:5 de asemenea ne spune clar ca mânia lui Dumnezeu se aratã acelora ale cãror inimi sunt impietrite si nu vor sã se pocãiascã. Aceasta duce la elementul al doilea referitor la întelegerea mâniei lui Dumnezeu: niciodatã, vreodatã, nu se vãrsa aceasta pe copiii lui Dumnezeu. In 1 Ioan 2:2 “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre”. Cuvântul “ispãsire” înseamnã “stingãtor de mânie”. Ce har minunat, ce rãscumparare! Mânia lui Dumnezeu cu privire la rebeliunea si pãcatul meu a fost “stinsã” pe Crucea lui Hristos. Timpuri grele vin; ploaia cade în mod egal si peste cel drept, dar mânia, nu!
In cele din urmã, am obligatia sã îndrum turma încredintatã mie, cu bunãtate iubitoare si cumpãtare. Dacã un lup sau o furtunã se apropie, eu ca pãstor trebuie sã cunosc starea turmei mele. E careva care stã neutru, care stã “pe margine”? Trebuie avertizat cã nu este timp acum pentru compromis sau afiliere cu lumea. Sã petreci în aceeasi casã cu “egipteanul” în noaptea de Pasti cu sigurantã nu-i o idee bunã. Aceasta este o vreme în care trebuie stat aproape de Pãstorul Sef. Acesta este de asemenea un prilej pentru noi sã facem o chemare cãtre cei din afara portii. Isus este Usa si a deschis inima Sa. Plânsetul Sãu, chemarea, dorinta Sa este ca toti sã se depãrteze de mânie si sã vinã. Mai mult decât o nevoire de a intra prin spatele usii celei strâmte, încuiatã de douã ori, aceasta este o chemare din partea lui Isus de a-ti indrepta viata ta spre stânã.
Când un profet vine cu un mesaj de alarmã, de avertizare, adesea oamenii vor ca profetul sã le dea un sfat specific despre ce au de fãcut, dupã aceea. Uneori, Dumnezeu dã profetului un cuvânt, dar cel mai adesea tine de pãstor, si chiar mai mult, de fiecare om al lui Dumnezeu sã tinã cont de cuvânt, pentru propria sa familie. Asa cum un pastor conduce, pãstoreste o bisericã, un om al lui Dumnezeu urmeazã sã rãspundã în dreptul propriei sale familii. Când cineva avertizeazã cã se apropie lupii, nu este întotdeauna responsabilitatea sa sã spunã ce e de fãcut. Noi putem auzi direct de la Dumnezeu. Lui Iosif i-a spus Dumnezeu sã adune hranã pentru vremurile ce vor veni (Geneza 41). Moise l-a auzit pe Dumnezeu spunându-i sã primeascã daruri de la egipteni pentru cãlãtoria lor (Exod 12). Si noi putem auzi pe Dumnezeu pentru situatia noastrã. Oile aud vocea Pãstorului.
Isus - în aceastã orã, în aceastã furtunã - nu numai cã va îndruma poporul Sãu si-Si va mângâia turma, dar le va da si îndrãznealã, încredere si o inimã ca sã ajute pe aceia care trec prin greutãti. Un profet odatã a venit la Pavel si a prorocit cã dacã va merge la Ierusalim, va fi legat si bãgat la închisoare. Profetul si-a fãcut cu credinciosie partea lui, de a împãrtãsi cuvântul; dar tinea de Pavel sã audã de la Dumnezeu ce are de fãcut dupã acea înstiintare. Pavel, dupã ce a auzit profetia, a decis totusi sã meargã la Ierusalim – gata sã-si riste viata pentru Evanghelie (Fapte 21). Unii vor auzi si vor sta într-un loc unde se simt în sigurantã; altii vor auzi si vor merge undeva unde sã slujeascã, sã ajute. Unele biserici sunt pozitionate în orase care vor avea nevoie de tãria lor spiritualã si de milã. Probabil cã întelepciunea lui Pavel din Efeseni 5:15-18 se adreseazã celor mai multi cu privire la ce avem de fãcut: “Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh”.
Dupã aceea devine sarcina pãstorului de a împãrtãsi în mod corespunzãtor avertismentul si de a îndruma pe aceia care sunt în grija sa spre ce ar fi întelept sã se îndrepte si sã gãseascã protectie. Eu nu sunt profet. Eu sunt pastor local. Trebuie sã mã întreb eu însumi ce trebuie sã fac eu în lumina celor auzite cu privire la înstiintarea, avertismentul de la Dumnezeu. Ce ar trebui eu sã spun acelora în grija mea duhovniceascã?
Mai întâi, eu vreau ca oamenii mei sã audã clar cuvântul. Ce spune el si ce nu spune. Unii au auzit de focuri si prãdãciuni si inimile lor s-au umplut de teamã. Eu trebuie sã îi asigur pe ai mei cã Dumnezeu este întotdeauna complet în control. Dumnezeu este suveran. Nimic nu are loc fãrã stirea si consultarea Sa, si toate lucrurile se întâmplã finalmente spre gloria, spre slava Sa. Chiar si în cele mai tulburi vremuri, Dumnezeul nostru stie întocmai ce face.
In al doilea rând, vreau ca aceia pe care îi slujesc sã stie douã lucruri despre mânia lui Dumnezeu. Mai întâi, unii lideri ai bisericii au cãzut din pãcate în înselãciunea cã nu exista asa ceva ca mânia lui Dumnezeu. Romani 1:18 spune: “Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor”. Unii actiuneazã in feluri care nu sunt din Dumnezeu, altii nu sunt din Dumnezeu dacã reprimã adevãrul despre mânia lui Dumnezeu. Unii lideri reduc, ignorã si chiar ridiculizeazã pe oricine le aminteste de certitudinea mâniei lui Dumnezeu. Romani 2:5 de asemenea ne spune clar ca mânia lui Dumnezeu se aratã acelora ale cãror inimi sunt impietrite si nu vor sã se pocãiascã. Aceasta duce la elementul al doilea referitor la întelegerea mâniei lui Dumnezeu: niciodatã, vreodatã, nu se vãrsa aceasta pe copiii lui Dumnezeu. In 1 Ioan 2:2 “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre”. Cuvântul “ispãsire” înseamnã “stingãtor de mânie”. Ce har minunat, ce rãscumparare! Mânia lui Dumnezeu cu privire la rebeliunea si pãcatul meu a fost “stinsã” pe Crucea lui Hristos. Timpuri grele vin; ploaia cade în mod egal si peste cel drept, dar mânia, nu!
In cele din urmã, am obligatia sã îndrum turma încredintatã mie, cu bunãtate iubitoare si cumpãtare. Dacã un lup sau o furtunã se apropie, eu ca pãstor trebuie sã cunosc starea turmei mele. E careva care stã neutru, care stã “pe margine”? Trebuie avertizat cã nu este timp acum pentru compromis sau afiliere cu lumea. Sã petreci în aceeasi casã cu “egipteanul” în noaptea de Pasti cu sigurantã nu-i o idee bunã. Aceasta este o vreme în care trebuie stat aproape de Pãstorul Sef. Acesta este de asemenea un prilej pentru noi sã facem o chemare cãtre cei din afara portii. Isus este Usa si a deschis inima Sa. Plânsetul Sãu, chemarea, dorinta Sa este ca toti sã se depãrteze de mânie si sã vinã. Mai mult decât o nevoire de a intra prin spatele usii celei strâmte, încuiatã de douã ori, aceasta este o chemare din partea lui Isus de a-ti indrepta viata ta spre stânã.
Când un profet vine cu un mesaj de alarmã, de avertizare, adesea oamenii vor ca profetul sã le dea un sfat specific despre ce au de fãcut, dupã aceea. Uneori, Dumnezeu dã profetului un cuvânt, dar cel mai adesea tine de pãstor, si chiar mai mult, de fiecare om al lui Dumnezeu sã tinã cont de cuvânt, pentru propria sa familie. Asa cum un pastor conduce, pãstoreste o bisericã, un om al lui Dumnezeu urmeazã sã rãspundã în dreptul propriei sale familii. Când cineva avertizeazã cã se apropie lupii, nu este întotdeauna responsabilitatea sa sã spunã ce e de fãcut. Noi putem auzi direct de la Dumnezeu. Lui Iosif i-a spus Dumnezeu sã adune hranã pentru vremurile ce vor veni (Geneza 41). Moise l-a auzit pe Dumnezeu spunându-i sã primeascã daruri de la egipteni pentru cãlãtoria lor (Exod 12). Si noi putem auzi pe Dumnezeu pentru situatia noastrã. Oile aud vocea Pãstorului.
Isus - în aceastã orã, în aceastã furtunã - nu numai cã va îndruma poporul Sãu si-Si va mângâia turma, dar le va da si îndrãznealã, încredere si o inimã ca sã ajute pe aceia care trec prin greutãti. Un profet odatã a venit la Pavel si a prorocit cã dacã va merge la Ierusalim, va fi legat si bãgat la închisoare. Profetul si-a fãcut cu credinciosie partea lui, de a împãrtãsi cuvântul; dar tinea de Pavel sã audã de la Dumnezeu ce are de fãcut dupã acea înstiintare. Pavel, dupã ce a auzit profetia, a decis totusi sã meargã la Ierusalim – gata sã-si riste viata pentru Evanghelie (Fapte 21). Unii vor auzi si vor sta într-un loc unde se simt în sigurantã; altii vor auzi si vor merge undeva unde sã slujeascã, sã ajute. Unele biserici sunt pozitionate în orase care vor avea nevoie de tãria lor spiritualã si de milã. Probabil cã întelepciunea lui Pavel din Efeseni 5:15-18 se adreseazã celor mai multi cu privire la ce avem de fãcut: “Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh”.