luni, martie 30, 2009

SÃ STIM CUM SÃ TRATÃM ŞERPII

Nu poti lucra eficient pe deplin pentru Hristos, dacã nu esti gata sã-ti asumi riscurile implicate. Isus a avertizat despre riscurile de a da peste serpi.

Spun aceasta într-un fel bland, ca sã zic asa, dar Biblia spune cã cei rãi sunt precum serpii otrãvitori, iar noi trebuie sã stim cum sã umblãm cu serpii, cum sã-i tratãm. Eu cred cã faptul cã Biblia numeste pe satan “şarpele cel vechi” spune foarte mult (Apocalipsa 12:9). Iar Hristos a fãgãduit: “vor lua în mână şerpi..." (Marcu 16:18).

Isus a spus: “Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre” (Luca 14:23). Dar în Ecleziastul suntem avertizati: “cine surpă un zid, va fi muşcat de un şarpe” (10:8). Zidurile sunt pline de serpi, si totusi, ca si pescari de oameni, ni se spune: “dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?” (Luca 11:11).

Celor ce câstigã suflete li se face aceastã fãgãduintã: “iar dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma..." (Marcu 16:18).  Aceasta se referã la un misionar sau un credincios care dintr-o întâmplare, dintr-un accident a inhalat sau a bãut ceva otrãvitor, dar existã ceva cu mult mai tainic în aceastã Scripturã. Asa cum crestinii beau, sorb ceea ce numim sângele lui Hristos - râul dãtãtor de viatã, al dragostei Sale divine – tot astfel, noi involuntar sorbim si otrava acestei lumii când iesim sã predicãm Evanghelia.

Noi sorbim, absorbim, atât de mult din duhul acestei lumi, luãm asa niste lucruri mortale în vietile noastre spirituale, încât, dacã nu primim protectia Duhului Sfânt, eu nu vãd cum altfel pot crestinii care sunt în lucrarea Domnului sã meargã unde sunt pãcãtosii. N-ai cum sã nu absorbi unele dintre aceste lucruri de nespus, în duhul tãu. Dar dacã bei orice lucru mortal când te duci dupã serpi, prin si în puterea lui Hristos, otrava nu te va rãni. Când Domnul a început sã-mi arate acest adevãr, m-am dus acasã si m-am rugat, si am putut simti suflarea Duhului Sfânt curgând prin mine. Otrava pur si simplu era drenatã, scoasã afarã, iar eu mã puteam ridica, purificat si curãtit – fãrã sã fi pãtit ceva rãu.