joi, august 07, 2008

VICTORIOS IN FIECARE BATALIE

Dumnezeu a promis ca vei iesi victorios din fiecare batalie, incoronat de puterea Lui: “Scoala-te, Doamne, cu puterea Ta, si vom canta si vom lauda puterea Ta” (Psalmii, 21:13).

Cum ne intampina, cum ne calauzeste Domnul pe noi cu aceste binecuvantari de bunatate iubitoare? Duhul Sfant alunga toate temerile noastre – teama de esec, de a cadea din harul lui Dumnezeu, de a pierde prezenta Duhului Sfant – prin faptul ca sadeste in noi bucuria Sa. Astfel noi inaintam plini de bucurie, ca David, pentru ca Dumnezeu ne-a asigurat ca vom triumfa.

Si totusi, atati de putini crestini au aceasta bucurie a Lui, acea bucurie covarsitoare, deosebita. Foarte multi nu ajung sa cunoasca acea odihna in suflet, acea pace a prezentei lui Christos. Ei umbla ca si cand ar jeli, prezentandu-se ca si cand ar fi sub mania degetului lui Dumnezeu decat sub aripa Lui protectoare. Ei il vad ca pe un stapan care le traseaza sarcini dure, mereu gata sa le mai traga o nuia peste spate. Si uite cum isi duc traiul nefericiti, fara vreo nadejde, mai mult morti decat vii.

Dar in ochii lui Dumnezeu, nu pacatul nostru e problema, ci increderea noastra. Isus a rezolvat problema pacatului nostru odata pentru totdeauna la Golgota. El nu ne tot spune incontinuu: “De data asta ai intrecut masura”. Nu, niciodata! Atitudinea Lui catre noi este tocmai dimpotriva. Duhul Sau in mod constant ne incurajaza, amintindu-ne de bunatatea plina de iubire a Tatalui chiar si cand dam gres cel mai mult, in mijlocul esecurilor noastre.

Iar cand concentrarea noastra este asupra pacatului nostru, pierdem din vedere tocmai ceea ce Dumnezeu doreste mai mult: “Si fara credinţa este cu neputinţa sa fim placuţi Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este, si ca rasplateste pe cei ce-L cauta” (Evrei, 11:6). Acest verset spune totul. Dumnezeul nostru de abia astea sa ne recompenseze, si asa arde de nerabdare sa ne acopere cu bunatatea lui coplesitoare, ca ne binecuvanteaza cu mult inaintea momentului.

Acesta este conceptul pe care Tatal nostru tanjeste sa il avem despre El. El stie clipa cand ne vom pocai de greselile si pacatul nostru. El stie cand vine pocainta noastra. Dar, in asteptarea momentului aceluia, ne spune: “Vreau sa-l asigur pe copilul meu ca nu va fi judecat, pentru ca deja L-am iertat prin sangele curatitor, purificator al Fiului Meu”.