joi, august 14, 2008

VIAŢA ÎN SPATELE LUMINII

„Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12).

Isus a fost şi încă mai este lumina lumii. Ioan spune că această lumină a fost produsă de viaţa care era în Cristos: „În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1:4). Cu alte cuvinte, viaţa pe care o avea Cristos era sursa Lui de lumină pentru lume. Iar toţi cei care cred vor „avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). Ce este „viaţa în spatele luminii” de care vorbeşte Scriptura?

Majoritatea din noi cred despre această lumină că ar fi existenţa eternă întrupată în Cristos. O vedem ca şi puterea Sa de a dărui existenţa eternă tuturor celor ce cred. Dar Ioan vorbeşte aici despre ceva mai mult. Atunci când el foloseşte cuvântul „viaţă”, el vorbeşte despre întreagă biografie a existenţei lui Isus.

Isus ne spune că noi trebuie să trăim aşa cum El a făcut-o. Ca să putem fi aşa cum Cristos a fost în lume, viaţa Sa trebuie să fie ceva ce noi cunoaştem şi experimentăm pentru noi înşine. Ea trebuie să aibă legătură cu propriile noastre vieţil.

Vreau să vă spun cum mă raportez eu la viaţa care este în Cristos. Mă bucur în lucrurile bune, mici pe care le-a făcut, le-a atins şi le-a spus Isus. Cred că faptele, cuvintele şi umblarea Sa zilnică cu Tatăl au menirea de a defini pentru noi semnificaţia vieţii asemănătoare cele pe care a avut-o Cristos.

Mă gândesc la prietenia lui Isus cu Lazăr. Mă gândesc la El cum se retrăgea din mulţimi după o lungă perioadă de slujire. Mă gândesc la El cum se bucura de timpul petrecut în casa Mariei, Martei şi a lui Lazăr. Mă gândesc la Isus cum îi lua pe copii în braţele Sale şi îi binecuvânta. Mă gândesc la ascultarea Lui faţă de mama Sa, chiar şi atunci când era deja un bărbat matur, atunci când El prefăcuse apa în vin la nuntă. Mă gândesc la dragostea şi grija lui Isus pentru cei dispreţuiţi, ignoraţi şi săraci. Mă gândesc la compasiunea Lui pentru femeia prinsă în adulter sau la felul în care El a onorat-o pe vaduva care a dat numai doi bănuţi.

Mă îndoiesc de faptul că ar fi destule cărţi pentru a însemna toate lucrurile făcute cu dragoste, dintr-o inimă de slujitor, pe care le-a făcut Isus în timpul vieţii Sale pe pământ. În aceste pasaje găsim modalităţile prin care noi ar trebui să ne raportăm vieţile noastre la cea a lui Cristos. Acesta este modul în care putem înţelege viaţa care este lumina.