marți, iulie 01, 2008

O SINGURĂ CALE SPRE TRON

Nu puteţi să vă câştigaţi cu lacrimi drumul spre acest loc ceresc. Nu puteţi studia, lucra sau dori pentru a obţine calea voastră într-acolo. Nu, singura cale spre viaţa pe tron este calea jertfei vii: “Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujba duhovnicească” (Romani 12:1).

Pavel vorbeşte din experienţă. Iată un om care a fost respins, ispitit, persecutat, bătut, închis, naufragiat şi bătut cu pietre. Pavel, de asemenea, avea asupra lui toate grijile bisericii. Cu toate acestea, el a mărturisit: „În fiecare stare am fost mulţumit.”

Acum el ne spune nouă: „Deci, vreţi să ştiţi cum am ajuns la cunoştinţa acestui loc ceresc? Vreţi să ştiţi cum am ajuns să fiu mulţumit în orice stare în care m-am aflat, cum am ajuns să găsesc adevărata odihnă în Cristos? Iată calea, secretul apropierii voastre de poziţia cerească: Aduceţi trupul vostru ca şi o jertfă vie Domnului. Ajung într-o stare de mulţumire numai prin sacrificiul propriilor mele dorinţe.”

Rădăcina în greacă pentru „vie” aici sugerează „pe viaţă.” Pavel vorbeşte despre un angajament serios, un sacrificiu făcut o dată pentru toată viaţa. Totuşi, să nu înţelegeţi greşit; acesta nu este un sacrificiu care are de a face cu iertarea pentru păcat. Jertfa lui Cristos pe cruce este unica plată pentru păcat: “Pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa” (Evrei 9:26).

Nu, Pavel vorbeşte despre un alt fel de sacrificiu. Cu toate acestea, să nu înţelegeţi greşit: Dumnezeu nu găseşte plăcere în jertfele făcute de oameni în Vechiul Testament. Cartea Evrei ne spune: „N-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (10:6). De ce aceste jertfe nu erau pe placul Domnului? Pur şi simplu, ele nu implicau inima.

Jertfa pe care o descrie Pavel este cea în care Dumnezeu îşi găseşte o mare plăcere, anume pentru că ea implică inima. Care este această jertfă? Este cea a morţii dorinţelor noastre, lăsând la o parte dependenţa de propriile puteri şi abandonând ambiţiile noastre.

Atunci când Pavel îndeamnă, „Aduceţi trupurile voastre”, el spune: „Apropiaţi-vă de Domnul.” Cu toate acestea, ce înseamnă exact acest lucru? Înseamnă a ne apropia de Dumnezeu cu scopul de a ne oferi în întregime Lui. Înseamnă a veni la El nu bazându-ne pe forţele noastre, ci ca şi copii înviaţi, sfinţi în neprihănirea lui Isus şi acceptaţi de Tatăl prin poziţia noastră în Cristos. În momentul în care ne supunem voinţa noastră Lui, jertfa a fost făcută. Aceasta se întâmplă atunci când abandonăm lupta de a încerca să-i fim pe plac lui Dumnezeu prin puterile noastre. Acest act al credinţei este „slujba duhovnicească” la care se referă Pavel. Totul se rezumă la a avea încredere în El cu voinţa noastră, crezând că El ne va asigura cu toate binecuvântările de care avem nevoie.