joi, iulie 10, 2008

CĂMĂRUŢA ASCUNSĂ

“Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:6).

În trecut am învăţat că din cauza solicitărilor de a câştiga bani pentru trai, putem avea o „cămăruţă tainică a rugăciunii” oriunde: în maşină, în autobuz, în timpul unei pauze la serviciu. Într-o oarecare măsură acest lucru este adevărat. Dar este ceva mult mai mult. Cuvântul în greacă pentru „cămăruţă” în acest verset semnifică „o cameră individuală, un loc tainic.” Acest lucru era clar pentru cei care-L ascultau pe Isus, deoarece casele în cultura lor aveau o cameră interioară care servea drept un fel de debara. Porunca lui Isus era de a merge în acea cămăruţă ascunsă în mod individual şi de a închide uşa după sine. Acolo intrăm în acel fel de rugăciune care nu poate avea loc în biserică sau cu un partener de rugăciune.

Isus a servit drept exemplu în această privinţă, aşa cum El mergea în locuri tainice pentru a se ruga. De mai multe ori Scriptura ne spune că el „mergea deoparte” pentru a petrece timp în rugăciune. Nimeni nu avut o viaţă mai ocupată, aşa cum El era presat de nevoile celor din jurul lui, având atât de puţin timp pentru Sine. Cu toate acestea ni se spune: “A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus s-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo” (Marcu 1:35). “După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo” (Matei 14:23).

Noi toţi avem scuze pentru faptul că nu ne rugăm în taină, într-un loc special în singurătate. Noi spunem că nu avem un astfel de loc ascuns sau nu avem timp pentru a face acest lucru. Thomas Manton, un scriitor puritan evlavios spune următoarele: „Noi spunem că nu avem timp pentru a ne ruga în taină. Cu toate acestea, noi avem timp pentru toate celelalte: timp pentru a mânca, a bea, timp pentru copii, totuşi, nu avem deloc timp pentru ceea ce stă la baza tuturor lucrurilor. Noi spunem că nu avem un loc tainic, dar Isus a găsit un munte, Petru a găsit un acoperiş, proorocii – un pustiu. Dacă iubeşti pe cineva, vei găsi un loc pentru a fi singur.”

Vedeţi importanţa de a ne a decide în inima noastră să ne rugăm într-un loc tainic? Nu merge vorba despre legalism sau obligaţie, ci despre dragoste. Este vorba de bunătatea lui Dumnezeu pentru noi. El vede ceea ce va fi şi ştie că avem nevoie de resurse imense, zilnic reaprovizionate. Toate acestea se găsesc în locul tainic cu El.