PUTEREA IERTĂRII
„Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?” (Matei 5:46).
Iertarea nu este doar un act de o singură dată, ci un mod de viaţă care are scopul de a ne aduce în orice binecuvântare în Cristos. „Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri” (Matei 5:44-45).
Potrivit lui Isus, iertarea nu constă în a alege pe cine să iertăm. Noi nu putem spune: „M-ai jignit prea mult, aşa că nu te iert.” Cristos ne spune: „Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?” (Matei 5:46).
Nu contează împotriva cui este îndreptată ranchiuna noastră. Dacă ne ţinem de ea, aceasta ne va duce la amărăciune care va otrăvi fiecare domeniu al vieţilor noastre. Neiertarea aduce cu sine foamea şi slăbiciunea spirituală şi pierderea credinţei, afectându-ne nu numai pe noi, ci şi pe toţi cei din jurul nostru.
De-a lungul celor cincizeci de ani ai slujirii mele am văzut devastări teribile în vieţile celor care trăiau în neiertare. Cu toate acestea, am văzut şi puterea glorioasă a unui duh de iertare. Iertarea transformă vieţi cauzând deschiderea ferestrelor cerului. Ea umple paharul nostru de binecuvântare spirituală până la margine cu pace, bucurie şi odihnă din belşug în Duhul Sfânt. Învăţătura lui Isus asupra acestui subiect este foarte specifică şi dacă doreşti să mergi pe acest tărâm al binecuvântării, atunci ia în seamă şi îmbrăţişează cuvintele Sale.
„Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:14-15). Să nu înţelegeţi greşit: Dumnezeu nu face aici nici un târg cu noi. El nu spune: „Deoarece i-ai iertat pe alţii, Eu te voi ierta.” Noi niciodată nu putem câştiga iertarea lui Dumnezeu. Numai sângele lui Cristos vărsat merită iertarea păcatului.
Mai degrabă, Cristos spune: „Mărturisirea deplină a păcatului cere ca să-i iertaţi pe alţii. Dacă aveţi orice urmă de neiertare în voi, atunci nu v-aţi mărturisit toate păcatele. Adevărata pocăinţă înseamnă a mărturisi şi a lăsa orice ranchiună, răstignind orice urmă de amărăciune împotriva altora. Orice altceva nu este pocăinţă.”
Aceasta merge mână în mână cu Fericirea Lui: „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă” (Matei 5:7). Ideea Lui este: Iertaţi pe alţii, pentru a putea merge în binecuvântările şi bucuria înfierii. Numai atunci Dumnezeu poate revărsa asupra ta dovada dragostei Sale. Iar atunci când iertaţi, revelaţi lumii natura Tatălui.
Iertarea nu este doar un act de o singură dată, ci un mod de viaţă care are scopul de a ne aduce în orice binecuvântare în Cristos. „Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri” (Matei 5:44-45).
Potrivit lui Isus, iertarea nu constă în a alege pe cine să iertăm. Noi nu putem spune: „M-ai jignit prea mult, aşa că nu te iert.” Cristos ne spune: „Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?” (Matei 5:46).
Nu contează împotriva cui este îndreptată ranchiuna noastră. Dacă ne ţinem de ea, aceasta ne va duce la amărăciune care va otrăvi fiecare domeniu al vieţilor noastre. Neiertarea aduce cu sine foamea şi slăbiciunea spirituală şi pierderea credinţei, afectându-ne nu numai pe noi, ci şi pe toţi cei din jurul nostru.
De-a lungul celor cincizeci de ani ai slujirii mele am văzut devastări teribile în vieţile celor care trăiau în neiertare. Cu toate acestea, am văzut şi puterea glorioasă a unui duh de iertare. Iertarea transformă vieţi cauzând deschiderea ferestrelor cerului. Ea umple paharul nostru de binecuvântare spirituală până la margine cu pace, bucurie şi odihnă din belşug în Duhul Sfânt. Învăţătura lui Isus asupra acestui subiect este foarte specifică şi dacă doreşti să mergi pe acest tărâm al binecuvântării, atunci ia în seamă şi îmbrăţişează cuvintele Sale.
„Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:14-15). Să nu înţelegeţi greşit: Dumnezeu nu face aici nici un târg cu noi. El nu spune: „Deoarece i-ai iertat pe alţii, Eu te voi ierta.” Noi niciodată nu putem câştiga iertarea lui Dumnezeu. Numai sângele lui Cristos vărsat merită iertarea păcatului.
Mai degrabă, Cristos spune: „Mărturisirea deplină a păcatului cere ca să-i iertaţi pe alţii. Dacă aveţi orice urmă de neiertare în voi, atunci nu v-aţi mărturisit toate păcatele. Adevărata pocăinţă înseamnă a mărturisi şi a lăsa orice ranchiună, răstignind orice urmă de amărăciune împotriva altora. Orice altceva nu este pocăinţă.”
Aceasta merge mână în mână cu Fericirea Lui: „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă” (Matei 5:7). Ideea Lui este: Iertaţi pe alţii, pentru a putea merge în binecuvântările şi bucuria înfierii. Numai atunci Dumnezeu poate revărsa asupra ta dovada dragostei Sale. Iar atunci când iertaţi, revelaţi lumii natura Tatălui.