joi, aprilie 17, 2008

ACEEAŞI SLAVĂ

„…cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14:21). „…ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi…slava, pe care Mi-ai dat-o Tu; Eu în ei, şi Tu în Mine; - pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una” (Ioan 17:21-23, italicele îmi aparţin).

Haideţi să privim versetul în italice. Isus spune, în esenţă: „Slava pe care Mi-ai dat-o, Tată, le-am dat-o lor.” Cristos face o declaraţie uimitoare aici. El spune că nouă ne-a fost dată aceeaşi slavă pe care Tatăl a dat-o Lui. Ce gând uimitor. Cu toate acestea, ce este această slavă care a fost dată lui Cristos şi cum revelează vieţile noastre această slavă? Nu este o aură sau nişte emoţii; este un acces neîmpiedicat la Tatăl ceresc!

Isus ne-a deschis accesul la Tatăl, deschizând uşa pentru noi prin Cruce: „Căci prin El [Cristos] şi unii şi alţii [noi şi cei de departe] avem intrare la Tatăl, într-un Duh” (Efeseni 2:18). Cuvântul „intrare” (în engl. „acces”) semnifică dreptul de a intra. Acesta semnifică trecere liberă şi uşurinţa de apropiere: „În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere” (3:12).

Vedeţi ceea ce Pavel spune aici? Prin credinţă noi am intrat în locul accesului neîmpiedicat la Dumnezeu. Noi nu suntem ca Estera din Vechiul Testament. Ea fost nevoită să aştepte un semn de la împărat înainte ca să se poată apropia de tron. Numai atunci când el şi-a arătat sceptrul Estera a primit aprobarea de a veni în faţă.

Spre deosebire de ea, tu şi eu ne aflăm deja în sala tronului. Noi avem dreptul şi privilegiul de a vorbi cu împăratul în orice moment. Într-adevăr, noi suntem invitaţi să aducem orice cerere înaintea Lui: „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).

Atunci când Cristos a slujit pe pământ El nu a fost nevoit să se furişeze pentru a obţine gândurile Tatălui. El a spus: „Eu nu pot să fac nimic singur. Eu fac numai ceea ce îmi spune sau îmi arată Tatăl” (vezi Ioan 5:19). Astăzi ni s-a dat acelaşi nivel de acces la Tatăl pe care l-a avut Cristos. Aţi putea spune: „Stai o clipă. Şi eu am acelaşi acces la Tatăl pe care l-a avut Isus?”

Să nu înţelegeţi greşit. La fel ca şi Isus, noi trebuie să ne rugăm des şi cu ardoare, căutându-l pe Dumnezeu, aşteptându-L pe Domnul. Nu trebuie să ne furişăm pentru a-L implora pe Dumnezeu pentru putere şi direcţie, deoarece avem chiar Duhul Său trăind în noi. Iar Duhul Sfânt ne revelează gândurile şi voia Tatălui.