marți, octombrie 06, 2009

ACEEAŞI SLAVĂ

„Cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14:21). „Ca toţi să fie una, cum Tu, Tată eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi... Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, - Eu în ei şi Tu în Mine; - pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una” (Ioan 17:21-23, italicile îmi aparţin).

Haideţi să privim la versetul cu italice. Isus spune, în esenţă: „Slava pe care mi-ai dat-o, Tată, le-am dat-o lor.” Cristos spune o afirmaţie incredibilă aici. El spune că nouă ne-a fost dată aceeaşi slavă pe care I-a dat-o Tatăl Lui. Ce gând uimitor. Totuşi, care este această glorie care a fost dată lui Cristos şi cum revelează vieţile noastre această slavă? Nu este o oarecare aură sau doar o emoţie; este un acces nelimitat la Tatăl ceresc!

Isus a făcut posibil ca noi să avem acces mai uşor la Tatăl deschizând uşa pentru noi prin Cruce: „Căci prin El [Cristos] şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh” (Efeseni 2:18). Cuvântul „acces” (în versiunea engleză) înseamnă dreptul de a intra. El semnifică trecere liberă şi o apropiere nestingherită: „În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere” (3:12).

Observaţi ceea ce Pavel spune aici? Prin credinţă, am păşit într-un loc al unui acces neîmpiedicat la Dumnezeu. Noi nu suntem ca şi Ester din Vechiul Testament. Ea a fost nevoită să aştepte un semn de la împărat înainte de a putea să se apropie de tron. Numai după ce el şi-a ridicat sceptrul Ester a primit aprobarea de a păşi înainte.

Prin contrast, tu şi eu ne aflăm deja în sala de tron. Noi avem dreptul şi privilegiul de a vorbi cu Împăratul în orice vreme. Într-adevăr, noi suntem invitaţi să cerem orice de la El: „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).

Atunci când Cristos a slujit pe pământ, El nu trebuia să se strecoare undeva la rugăciune pentru a obţine gândul Tatălui. El a spus: „Nu pot să fac nimic de unul singur. Eu fac doar ceea ce-Mi spune şi Îmi arată Tatăl” (vezi Ioan 5:19). Astăzi nouă ne este dat acelaşi nivel de acces la Tatăl pe care l-a avut Cristos. Aţi putea spune: „Aşteaptă o clipă. Eu am acelaşi acces la Tatăl pe care l-a avut Isus?”

Să nu înţelegeţi greşit. La fel ca şi Isus, noi trebuie să ne rugăm deseori şi cu ardoare, căutându-L pe Dumnezeu şi aşteptându-L. Nu trebuie să ne strecurăm undeva pentru a cere de la Dumnezeu putere sau îndrumare, deoarece Îl avem pe Duhul Lui trăind în noi. Iar Duhul Sfânt ne descoperă gândurile şi voia Tatălui.