luni, decembrie 01, 2008

MAI SCUMPA CA AURUL

Povestea împãrãtesei Estera este una de luptã intensã, unele dintre cele mai mari bãtãlii spirituale din toatã Scriptura. Satan a încercat sã distrugã scopul lui Dumnezeu pe pãmânt, de aceastã datã prin Haman cel rãu. Acest bãrbat bogat si influent l-a convins pe regele Persiei sã dea un decret prin care sã cearã moartea fiecãrui evreu aflat sub stãpânirea sa, din India pâna în Etiopia.

Primul evreu pe care Haman îl avea în vedere era dreptul Mardoheu, unchiul Esterei. Haman construise o spânzurãtoare, special pentru Mardoheu, dar Estera a intervenit, chemând oamenii lui Dumnezeu la rugãciune si riscându-si viata pentru a contramanda ordinul lui Haman. Dumnezeu a expus planul cel viclean al lui Haman, care a sfârsit spânzurat tocmai de spânzurãtoarea pe care el o pregãtise pentru Mardoheu. Regele nu doar cã a anulat pedeapsa cu moartea (asupra evreilor), ci a dat Esterei chiar casa lui Haman, o proprietate ce ar valora milioane în zilele noastre.

Insã nu doar conacul lui Haman a fost singura pradã luatã în aceastã actiune. Scriptura ne spune: "Pentru Iudei nu era decât fericire şi bucurie, veselie şi slavă" (Estera 8:16). Aceasta era adevãrata pradã câstigatã din bãtãlia cu vrãjmasul.

Vedeti dumneavoastrã, încercãrile noastre nu doar câstigã pentru noi bogãtii spirituale, ci ne pãstreazã puternici, curati, ne mentin. Când ne punem încrederea în Domnul, El face ca încercãrile noastre sã producã în noi o credintã mai scumpã decât aurul: "Pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos” (1 Petru 1:7).

“A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce” (Coloseni 2:15).

Isus i-a luat absolut tot lui satan la Calvar, lipsindu-l de toatã puterea si autoritatea. Când Christos s-a ridicat biruitor din mormânt, El conducea o multime fãrã numãr de captivi rãscumpãrati din strânsoarea lui satan. Si toatã aceastã procesiune plãtitã cu sângele Sãu este
încã în progres, nu s-a terminat.

În mod surprinzãtor, triumful lui Christos la Calvar ne-a facut pe noi mai mult decât biruitori asupra mortii. El a câstigat pentru noi prãzi de necrezut în aceastã viatã: Har, milã, pace, iertare, tãrie, credintã, toate resursele de care avem nevoie sã ducem o viatã de biruintã. El a fãcut toate pregãtirile pentru mentinerea templului Sãu: "Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm” (Evrei 3:6).

Duhul Sfânt ne aratã un adevãr minunat aici: Isus ne-a aprovizionat cu toate resursele de care avem nevoie, în Duhul Sãu cel Sfânt. Dar este responsabilitatea noastrã sã ne tinem conectati la acel tezaur spre a mentine templul Sãu. Iar resursele pentru mentinerea templului trebuie sã vina direct din prada (n.tr. mentionatã mai sus) bãtãliei noastre.

Christos ne-a dat tot ce este necesar pentru ca aceastã întretinere, mentinere sã aibe loc. El ne-a adoptat în casa, în familia Sa. El stã în picioare ca piatrã de temelie a casei, El a curãtat întreaga casã. Ba chiar ne-a dat acces în chiar Sfanta Sfintelor. Asa cã, prin credintã, noi suntem acum un templu temeinic, complet finisat. Isus nu a construit o casã doar pe jumãtate terminatã. Templul sãu este complet.

Acest templu trebuie sã fie mentinut, intretinut. Trebuie pãstrat în stare bunã mereu. Desigur, stim unde pot fi gãsite resursele: in Duhul lui Christos însusi. El este trezorierul tuturor acestor prãzi. Acele resurse sunt eliberate când ne dãm seama de nevoia noastrã si colaborãm cu Dumnezeu.

Acea colaborare începe când suntem în mijlocul conflictului, al incercãrii. Resursele noastre constau în asemanarea cu Christos pe care noi o câstigãm în timp ce suntem cufundati în luptã. Constau în lectiile, credinta, caracterul pe care le câstigãm din lupta cu vrãjmasul. Lupta aceasta are valoare. Iar noi putem sã fim încrezãtori cã din aceasta va rezulta milã, întelegere.