miercuri, decembrie 31, 2008

IEŞIND DIN LUPTĂ PUTERNICI

Ori de câte ori se iveşte opoziţia, harul lui Dumnezeu prosperă în noi. Gândiţi-vă la ceea ce se întâmplă cu un copac atunci când o furtună puternică loveşte violent în el. Vântul ameninţă să smulgă copacul din rădăcini şi să-l arunce departe. El rupe crengile şi îi împrăştie frunzele. El îi smulge rădăcinile şi suflă muguri săi. Şi atunci când furtuna se sfârşeşte totul în jur pare fără de speranţă.

Cu toate acestea, uitaţi-vă mai îndeaproape; aceeaşi furtună care a făcut crăpături în jurul tulpinii copacului, a ajutat rădăcinile să se adâncească mai mult. Acum copacul are acces la surse noi şi mai adânci de hrană şi apă. El a fost şi curăţit de toate crengile lui moarte. Mugurii au dispărut, dar alţii vor creşte în loc, mai bogaţi. Vă spun, acel copac este acum mai puternic şi creşte pe căi nevăzute. Şi doar aşteptaţi până va da roadă, deoarece el va da multă roadă!

S-ar putea să te afli într-o furtună chiar în acest moment. Vântul bate puternic, scuturându-te violent şi te gândeşti că eşti doborât. Preaiubite, nu intra în panică! Trebuie să ştii că în mijlocul vijeliei tu slobozi rădăcini spirituale adânci. Dumnezeu dezvoltă în tine o smerenie profundă, o mai mare durere şi tristeţe pentru păcat, o foamete mai mare pentru neprihănirea Sa.

Dumnezeu face din tine un soldat călit al crucii, cu cicatrice din luptă, dar puternic şi curajos. S-ar putea să te dezamăgeşti pe tine însuţi uneori, dar Domnul niciodată nu face acest lucru. De fapt, El poate să acţioneze în mod suveran în orice vreme pentru a te scoate din lupta ta. Dar El nu o face, pentru că a văzut că aceasta produce în tine o mai mare sete după El!

Romani 5:3 spune: „Necazul aduce răbdare.” Cuvântul aduce înseamnă „a realiza.”

În 2 Corinteni 4:17 citim: „Căci întristările noastre de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” Cuvântul lucrează în acest verset este acelaşi ca şi în Romani 5:3.